Scrisoarea 9

Dragilor mei prieteni, trăiască mult...

«Și va fi pentru că vei asculta»porunci pe care omul le calcă în picioare” (Ialkut).

Și tatăl meu și profesorul meu mi-au explicat că problema credinței este o chestiune simplă pentru o persoană și el «"o calcă în picioare.".

Și pentru a explica acest lucru mai clar, haideți să aflăm ce au spus înțelepții (Tanchuma) despre aceasta: Și se va întâmpla, căci așa cum este scris: «De ce să mă tem în zilele necazului? Răutatea picioarelor mele (păcatele mărunte) mă înconjoară.» (Psalmul 49:6) Binecuvântat este numele Creatorului, care dăruiește Tora poporului lui Israel, care conține 613 porunci, printre care se numără plămâni и dificil. Și întrucât printre ele sunt unele porunci ușoare, iar oamenii nu le acordă importanță, le aruncă sub picioarele lor, adică pentru că sunt ușoare, de aceea David se temea de ziua judecății și a zis: «Stăpâne al lumii, nu mă tem de poruncile grele pentru că sunt grele. Dar de ce mă tem? Mă tem de poruncile ușoare pentru că am încălcat una dintre ele,(necunoscând-o) fie că am îndeplinit-o sau nu, pentru că a fost ușoară. Și Tu ai spus: «Ai grijă și la o poruncă ușoară, precum și la una dificilă!». De aceea am spus: «De ce să mă tem în vremuri de necaz?». Și se spune: «Și robul Tău le păzește, le împlinește din cauza celor mai mulți.» (Psalmul 19:12) Acestea sunt cuvintele.

Și merită să ne întrebăm, deoarece este bine cunoscut faptul că este mai ușor să îndeplinești poruncile ușoare decât cele dificile. Ușoare înseamnă că sunt ușor de îndeplinit, iar dificile înseamnă că sunt dificile. Așadar, de ce se teme că a încălcat poruncile ușoare în locul celor dificile? Apoi citează cuvintele Midrashului și, din moment ce se temea pentru cele ușoare, concluzionează cu următoarele cuvinte: «Și robul Tău le păzește, le împlinește din cauza celor mai mulți.», - că ar fi trebuit să fie mai atent și mai precaut când făcea lucruri ușoare decât când făcea lucruri dificile.

Și trebuie să înțelegi că întrebarea ușurință sau dificultăți Lumea definește ce este considerat ușor și ce este considerat dificil. Deoarece lumea este legată de exterior, lumea știe că principalul lucru la care trebuie să fie atent este acțiunea, deoarece aceasta este revelată tuturor. Aceasta înseamnă că fiecare are o măsură și o importanță în a înțelege câte acțiuni a îndeplinit într-o zi, câte ore a petrecut studiind Tora. Și când cineva vede că altul a împlinit atâtea porunci și a petrecut atâtea ore studiind Tora, îl respectă și îl onorează. Dar dacă, Doamne ferește, nu reușesc să vadă fapte bune la un prieten, văd că prietenul lor scade în stima lor și este deja distant de Tora și de muncă. Deoarece pot vedea doar ceea ce le este revelat, acțiunile sunt, prin urmare, numite porunci dificile.

Și, conform rațiunii, sunt într-adevăr dificile. La urma urmei, întreaga chestiune a sfințeniei este «"Hai să o facem și să auzim.". Pentru că principalul lucru este acțiunea, întrucât numai acțiunea duce la auzirea a ceea ce se numește un pas lișma. Și de la lo lishma vom ajunge la lishma. Și fără acțiune este imposibil să atingem vreun nivel.

Și astfel, mintea lumească a stabilit că cel mai important lucru este acțiunea și că acesta este cel mai rău lucru dintre toate. Din această cauză, gândul - adică intenția - a devenit un lucru frivol și nedemn. Adică, nu merită să pierdem timp și efort pentru el, pentru că cel mai important lucru este acțiunea.

Și deși, de fapt, cel mai important lucru este acțiunea, ea este doar un mijloc. Aceasta înseamnă că principalul sfat pentru atingerea Lișmei este acțiunea, dar din acest motiv lumea a abandonat scopul dorit - împlinirea de dragul raiului. Și deși studierea Torei și a mitzvot este un mijloc de corectare a corpului pentru a atinge Lișma, ei au abandonat scopul și direcția și au făcut din acțiune un scop în sine. Și acesta este cel mai teribil lucru pentru ei.

Și gândul, adică intenția de a avea lișmă, a fost transformată în ceva «ușor». Adică, dacă cineva se ocupă doar de Tora și mitzvot și nu este interesat să depună efortul de a avea lișmă, atunci aceasta este considerată o crimă ușoară și nu merită să se deranjeze. La urma urmei, chiar dacă se deranjează, nimeni nu va vedea cât de mult efort depun pentru a fi respectat, deoarece calea obișnuită în lume este doar lo lișmă.

Și pentru ca lumea să urmeze calea lui lo lishma, a fost necesar la începutul lucrării ca adevărul să fie trecut cu vederea - adică să fie complet ignorat, ca și cum ar fi o chestiune simplă care nu merită efortul. Altfel, dacă chiar la începutul lucrării Creatorului acesta ar fi văzut astfel de dificultăți, atunci, așa cum au spus înțelepții: «O lo lișmă muncitoare – ar fi fost mai bine pentru el să nu se fi născut», - atunci cine ar vrea să înceapă această lucrare.

Și, din moment ce nu există altă cale de a intra în lucrarea lishmei decât prin lo lishma, atunci într-un fel sau altul a fost necesar să se ascundă adevărul și să se spună că principala dificultate în această chestiune este acțiunea, iar gândul nu este atât de important.

Și întrebarea «ușurință» trebuie explicat din punctul de vedere al insignifianței că nu este atât de important, dar «"dificultate"» Semnifică ceva important. Și trebuie să înțelegem, de asemenea, că semnifică neimportanță, dispreț și rușine - adică, atunci când o persoană începe să lucreze cu intenție, această muncă este disprețuită de ea, deoarece intenția principală ar trebui să fie în legătură cu credința, iar natura umană este să ia în considerare rațiunea și nu ceea ce este mai presus de rațiune.

Și aceasta explică Midrașul, unde David a spus: «De ce mă tem de poruncile ușoare? Am călcat una dintre ele, fie că am împlinit-o, fie că nu, pentru că era ușoară. Și Tu ai spus: «Feriți-vă de o poruncă ușoară, ca și cum ar fi dificilă!»« Și trebuie să înțelegem ce înseamnă »a împlini sau a nu împlini”. Nu ar trebui să știe dacă a împlinit-o și de ce nu-și amintește?

Și, așa cum am menționat mai sus, ușurința (nesemnificația), adică intenția lui lishma - el nu poate ști cu siguranță dacă intenția sa a fost de dragul cerului. Deoarece în ceea ce privește poruncile dificile, adică acțiunile, știu că am fost precaut în ele, deoarece există o opinie larg răspândită în această privință că acțiunile trebuie îndeplinite.

Însă în ceea ce privește intenția, nu am părerea maselor, deoarece lumea nu se teme de intenție de dragul raiului și, prin urmare, nu se teme că intenția sa este neregulamentară. Iar Midrașul concluzionează în această privință: «Și robul Tău le păzește, împlinindu-le din cauza celor mai mulți.». Adică, din cauza fricii de a fi duși în voia întâmplării de către majoritate, care crede că, dacă intenția lor nu este corectă, nu este un păcat atât de mare. Și mi-am creat o gardă și o precauție în ceea ce privește acest concept. ekev, adică pe intenția ca opinia lumii să fie o categorie de ekev (din cuvântul a ocoliȘi i s-a acordat lișma pentru totdeauna, astfel încât aceasta să fie stabilită pe baza tuturor acțiunilor sale - chiar și în trecut.

Și aceasta este explicația «Și se va întâmpla, din cauza poruncilor pe care omul le calcă în picioare», Adică, opinia maselor este că nu este un tabu și un mare păcat să fii atent cu intenția de a face lishma. Și pentru această muncă, o persoană a devenit «a trecut prin și a repetat», și asta înseamnă «calcă în picioare», și nu îi acordă atenție, deoarece opinia majorității contribuie la aceasta.

Dar trebuie să știm că aceasta este corecția lumii, aceea de a nu vedea adevărul. Pentru că nu fiecare persoană este capabilă să urmeze calea adevărului, așa cum au spus înțelepții: «se iese la lumină.». Și, prin urmare, unei persoane nu i se arată adevărata sa stare pe calea Creatorului, adică, astfel încât să aibă oportunitatea de a se implica în Tora și porunci și astfel să creadă că întreaga sa intenție este de dragul raiului, așa cum au spus înțelepții - «o persoană nu vede niciun neajuns în sine.». Prin urmare, o persoană se consideră întotdeauna corectă (evaluează scara meritelor).

Iar cel care este obișnuit să muncească și vrea să vadă adevărul pentru a-l urma, și toată dorința lui este doar să-și îndrepte acțiunile, atunci, în funcție de străduința sa pentru adevăr, exact în acea măsură i se arată din cer adevărata măsură, cât de departe este de lucrarea lishmei.

Din această cauză, el este forțat să rămână într-o stare umilită, deoarece își vede propriul rău mai clar decât oricine altcineva din generația sa. Întreaga lume este oarbă la adevărul despre cât de adânc se află sub puterea răului și cum nu și-au început încă lucrarea pentru rai. Dar el vede cât de complet neputincios este să facă ceva pentru rai și, în mod firesc, se simte separat de Creator.

Și se simte ca și cum ar fi mort, întrucât este separat de izvorul vieții și, deoarece gustă moartea, este în mod natural abătut, deoarece josnicia este mai rea decât morții. Și atunci strigă: «Mai bună moartea decât o astfel de viață.». Pentru că atunci cel puțin nu dăunează Torei și poruncilor, adică nu folosește lucrurile sfinte în propriul său beneficiu, deoarece simte că folosește nume sfinte pentru nevoile cotidiene.

Și astfel, în măsura în care urmează calea adevărului, devine în mod natural josnic. Prin urmare, cel mândru este un semn că nu i s-a acordat încă adevărul și, fără îndoială, nu există o stare mai joasă decât aceasta, deoarece este sub puterea minciunii din cap până în picioare.

Și există cei care acționează cu deșteptăciune, mândri că văd adevărul. Adică, în ciuda faptului că ei înșiși văd că sunt complet dedați puterii răului și sunt neputincioși să facă ceva de dragul raiului și văd că au mai mult rău decât alții, totuși se laudă, spunând că au un avantaj din faptul că văd adevărul. Dar alții nu văd adevărul, cât de mult sunt sub puterea răului. Și se bucură și se bucură lucrând în Tora și porunci, în ciuda faptului că, în realitate, nu este de dragul raiului. Dar eu văd adevărul și, prin urmare, sunt mândru de el. Și ei nu au niciun simț al propriei josnicii.

Dar este ca un grup de pacienți internați în spital, iar medicii au stabilit că toți au cancer - nu s-ar aplica în cazul nostru. Și doctorul i-a spus unui bărbat: «Știi, fiule, ce pot face? Ai cancer.» Nu s-ar aplica în cazul nostru. Și acest bărbat, desigur, este într-o stare de îngrijorare și suferință, știind că zilele lui sunt numărate și că în cele din urmă va muri, Doamne ferește, și nu are de ales decât să se roage Creatorului.

Și acei oameni cărora nu le-a spus un medic că au cancer, Doamne ferește, se distrează și se distrează, iar când boala nu îi mai apasă, încep imediat să se gândească să părăsească spitalul și să meargă acasă și să ia o masă prietenoasă, pentru că se simt deja sănătoși și plini de energie. Și atunci, fără îndoială, nu i-ar trece prin minte persoanei care știe că are cancer să se laude în fața lor și să spună că este mai importantă decât ele. Adică, simt un sentiment mai mare de viață și bucurie pentru că știu că au cancer. Și știm că cineva care știe că are această boală nu mai are alte preocupări și nimic altceva nu-l preocupă, pentru că singura sa preocupare este cum să scape de cancer.

Și nu poate împărtăși bucuria altor pacienți care nu știu că au această boală. Iar doctorul i-a externat din spital nu pentru că sunt deja sănătoși, ci pentru că doctorul nu are niciun leac pentru boala lor. Și ei cred că motivul pentru care părăsesc spitalul este pentru că sunt deja sănătoși.

Același lucru este valabil și pentru munca de dragul cerului, când cineva își vede răul din toate părțile, când adevărul i-a fost revelat de sus că nu există leac pentru boala sa și numai Creatorul îl poate ajuta. După cum au spus înțelepții: «Înclinația rea a omului crește pe zi ce trece, iar dacă Creatorul nu-l ajută, el nu va face față.», - nu are nicio ocazie să fie mândru de faptul că a descoperit adevărul, în timp ce alții nu au făcut-o, ca în exemplul de mai sus.

Prin urmare, starea de jos pe care o simte o persoană este o dovadă a cât de departe se află pe calea adevărului. Și numai atunci când adevărul este văzut, apare posibilitatea unei rugăciuni adevărate din adâncul inimii. Căci numai atunci se poate spune: «Stăpâne al lumii, dacă nu mă ajuți, nu văd niciun alt sfat care să mă ajute să ies din egoism și să dobândesc puterea dăruirii și a credinței în Creator».

Prin urmare, ordinea este astfel încât o persoană este obligată să înceapă munca cu lo lishma, iar apoi trebuie să se străduiască să merite urmând calea adevărului și să atingă nivelul de lishma. Și astfel se spune despre Iacov, așa cum explică Rashi, că s-a pregătit pentru a oferi daruri, pentru rugăciune și pentru război. Și trebuie să ne întrebăm, conform indiciului, cum poate Iacov să-i dea daruri lui Esau și cum poate cineva să-i dea daruri înclinației sale rele?

Și, așa cum am menționat mai sus, munca începe cu lo lishma. Adică, atunci când începem munca de dăruire, promitem corpului că va primi mult bine din această muncă, că trupul se va bucura să studieze Tora și mitzvot. Și spunem că efortul său nu este lo lishma în general. Adică, fiecare corp are pasiuni diferite: unul pentru bani, altul pentru onoruri, ceea ce înseamnă prezent. Și apoi vine rugăciune – începem să ne rugăm Creatorului pentru a ne dezvălui adevărul, pentru a ne vedea adevărata stare, cât de departe suntem de lucrarea lishmei. Și apoi începe război, Adică, nu vrem să oferim trupului niciun substitut pentru lucrarea sa din Tora și din porunci. Până când cerurile vor avea milă și îi vor acorda omului darul credinței și demnitatea de a-L sluji pe Rege. Și astfel încât să simtă că numai pentru aceasta merită să trăiască, astfel încât să aibă ocazia să spună, așa cum au spus înțelepții: «Mai bine este un ceas de pocăință și fapte bune în lumea aceasta decât o viață întreagă în lumea cealaltă.» (Cuvintele strămoșilor, 4:17).

Și din toate cele de mai sus, rezultă că acțiunea este numită dificilă și se numește lo lishma. Și atunci trebuie să fim precauți cu privire la lucrurile ușoare, adică la intenția lishmei. Iar semnul acestui fapt este un simț al propriei josnicii. Căci cel care își vede propria josnicie vede că merge pe calea care duce la lucrarea lishmei și, prin urmare, are oportunitatea pentru o rugăciune adevărată din adâncul inimii. Când cineva vede că nu există nimeni care să-l poată ajuta în afară de Creator, așa cum a explicat tatăl și învățătorul meu despre eliberarea Egiptului— «Eu, nu mesagerul», căci toată lumea a văzut că numai Creatorul Însuși i-a salvat de puterea principiului malefic.

Și când li se acordă o muncă în lishma, atunci, desigur, nu există nimic de care să fie mândri, pentru că văd atunci că acesta este doar un dar de la Creator și nu «puterea și puterea mâinilor mele». Și nu există nicio altă mână la mijloc care să-l ajute. Și dacă își simte propria stare inferioară, cum poate, prin slujirea sa, să-i ofere Regelui o plăcere nemărginită? Și fără ajutorul Creatorului, omul nu va fi de acord cu asta. Și nu există o stare inferioară decât aceasta.

Fie ca Creatorul să ne ajute să-I slujim Regelui cu adevărat.

Baruch Shalom Alevi Așlag

fiul tatălui și învățătorului său Baal HaSulam, de binecuvântată memorie

Dragilor noștri camarazi, fie ca ei să trăiască veșnic