Scrisoarea 36

(Scrisoarea nr. 36 este numărul 10 în ediția din 1998.)

De ce este acoperită sukkah-ul? (suspin) făcut din resturile ariei (goren) și ale cramei (ekev)? Baal HaSulam, tatăl meu, a explicat că cuvântul «goren» se referă la «ger anokhi», care înseamnă «Sunt un străin», iar «ekev» face aluzie la „nokev shem ha-Shem” - blestemul numelui Creatorului. Schach este numit umbra credinței, adică credința mai presus de cunoaștere, care este opusul cunoașterii.

Dorind cunoaștere, omul disprețuiește gorenul și ekevul, așa cum le vede ca pe niște deșeuri în lumea materială. Dar cu ajutorul lor, el câștigă umbră și stă în ea.

O persoană stă la umbră, adică, din cele mai josnice și mai rele lucruri, își pregătește un loc unde să se așeze. Această risipă îi permite să facă o corecție numită «a rămâne în sukkah». Și cel mai important, această corecție îi aduce bucurie, căci nu degeaba credința care depășește cunoașterea este numită bucuria corecției.

Astfel, toate dificultățile întâlnite în lume sunt rectificate în sukkah. Și fără ele, ar fi imposibil să creezi un skhach. Prin urmare, trebuie să fii un «oaspete adevărat» și să-ți spui că gazda a depus acest efort exclusiv pentru propriul beneficiu.

O persoană trebuie să-și spună că tot ceea ce se întâmplă în lume, inclusiv suferința umană, are scopul doar de a-i permite să primească binele – adică să-și mențină credința chiar și atunci când vede că li se face rău altora. La urma urmei, toate acestea sunt pentru ca ei să poată accepta puterea cerului. Mai mult, trebuie să recunoască faptul că alți oameni suferă doar pentru a avea loc să primească.

Dar, în realitate, nu este ușor de spus. Numai dacă o persoană lucrează pentru a-L mulțumi pe Creator, se gândește nu la sine, ci doar la Creator și nu se oprește la jumătatea drumului, poate spune că Maestrul a încercat doar pentru el. Pentru ca el să poată continua să avanseze în credință și să o facă de dragul Creatorului, nu de dragul său. La urma urmei, atunci când o persoană este preocupată de a primi plăcere, nu se poate amăgi pe sine spunând că lumea a fost creată doar pentru el.

Când o persoană are grijă de Creator, este ușor să creadă că lumea a fost creată pentru ea, deoarece egoismul nu se manifestă în acest caz. Se pare că skhach-ul, numit umbră, este făcut tocmai din deșeurile gorenului și ekevului. Și în timp ce se află în sukkah, ei se roagă Creatorului pentru protecție de ploaia torențială. Aceasta înseamnă că credința salvează o persoană de orice rău. Răul este cauzat de gânduri și opinii străine.

Credința se construiește tocmai din deșeuri. Numai așa se poate proteja cineva de torențele ploii, altfel va fi luat de curentul lumii. Duş reînvie pământul, deoarece oamenii care se află la un nivel spiritual neînsuflețit trăiesc doar prin cunoaștere. Și acolo unde nu există cunoaștere, ei nu pot supraviețui. Dar această cunoaștere îi lasă la un nivel lipsit de viață.

Și oricine vrea să se înalțe la nivelul vegetativ nu ar trebui să primească această cunoaștere ca sprijin. O ploaie torențială nu poate ajuta pe cineva care vrea să urmeze calea adevărului. Și dacă o persoană se împiedică și primește un oarecare sprijin din această cunoaștere, cade imediat la un nivel inferior.

Și când cei aflați pe planul neînsuflețit primesc cunoaștere, pot exista fără a cădea. Prin urmare, ei caută întotdeauna cunoaștere care să îi sprijine în munca lor. Și pentru a evita eșecul în primirea cunoașterii, numită ploaie torențială, ei construiesc un skhakh și cer Creatorului protecție împotriva torențelor ploii torențiale. Astfel, întrebările vor fi rezolvate și va apărea dorința de a atinge umbra credinței.

Pentru o mai bună înțelegere, voi cita un fragment din scrisoarea tatălui meu: «Vă voi explica semnificația carității față de cei nefericiți, care este atât de lăudată în Cartea Zohar. Dacă o persoană are un organ pe care nu poate fi lucrat și totuși apare dorința de a lucra la el, acest organ rămâne totuși afectat de boală. Se numește nefericit. Întreaga sa existență în lume se bazează pe faptul că alții lucrează pentru el și îl compătimesc.«.

Acesta este sensul a ceea ce s-a spus: că oricine salvează viața unui suflet care se străduiește pentru Creator este ca și cum ar fi salvat viața întregii lumi. A trăi la masa altora nu aduce mai mult beneficiu decât existența unui suflet, iar acest lucru trebuie înțeles. Cu toate acestea, în ochii Creatorului, aceasta este echivalentă cu salvarea întregii lumi. Căci, în acest fel, lumea este plină de bunătate, care este multiplicată prin puterea acestui suflet nefericit, existând în detrimentul restului organelor sale.

Voi clarifica sensul versetului: «Și l-a scos afară și a zis: «Privește cerul...» și așa mai departe. ...Și el a crezut în Creator, și aceasta a devenit o binecuvântare pentru el.» «L-a scos afară» înseamnă că exista o oarecare dorință de a lucra cu acest organ, ceea ce este interzis, așa cum se spune în versetul: «Privește cerul». Și totuși, i s-a garantat binecuvântarea urmașilor, ceea ce este o contradicție, deoarece toți urmașii promisi binecuvântări vin prin acest organ. Și dacă cineva nu lucrează cu el, atunci cum poate obține urmași?

Și se spune despre acesta că «a crezut în Creator», adică a acceptat totul așa cum era: atât interdicția categorică a muncii, cât și garanția binecuvântării pentru urmașii săi. Și când a acceptat-o, «a devenit pomană pentru el», adică a primit pomană, ca un cerșetor care trăiește pe cheltuiala altora.

Totuși, există două interpretări ale acestui lucru. Unii cred că Creatorul i-a dat milostenie lui Avraam pentru ca acesta să poată exista fără să muncească, în timp ce alții cred că Avraam i-a dat milostenie Creatorului. Ambele sunt corecte. La urma urmei, până când nu are loc corecția, acest organ este în ceruri și se consideră că milostenia este dată celor de jos. Dar când Corecția sa Finală este realizată, nu mai este în ceruri și atunci milostenia este dată Celui Preaînalt.

Vă voi ruga pe fiecare dintre voi să-mi scrieți o interpretare a acestor cuvinte ale tatălui meu, căci acestea sunt cuvinte minunate.

Acum să stabilim ordinea muncii de iarnă, iar acesta este momentul lucrului de-a lungul nopților lungi. Până acum, am vorbit din perspectiva liniei stângi, care se numește «linia stângă respinge» și necesită efort și muncă intensă pentru a depăși toate obstacolele, judecățile și gândurile străine. Dar este, de asemenea, necesar să ne angajăm în linia dreaptă, așa cum au spus înțelepții (binecuvântată fie memoria lor): «Fă din Tora ocupația ta constantă și lucrează (celelalte treburi) temporar» (Pirkei Avot (1:15). Tora este numele dat liniei drepte, care este categoria perfecțiunii, iar o persoană ar trebui să se considere plină de virtuți și calități înalte, studiind Tora și îndeplinind poruncile așa cum se cuvine unei persoane perfecte, pe cât posibil.

Dar nu ar trebui să se supăre dacă nu își poate îndeplini pe deplin dorințele. Adică, dacă dorește să-și sporească faptele bune și studiile Torei, dar nu reușește, nu ar trebui să regrete acest lucru, ci ar trebui să se bucure în timp ce lucrează în direcția cea dreaptă. Și, pe cât posibil, să fie mulțumit cu soarta sa și să aducă laudă și recunoștință Creatorului pentru că i-a acordat cea mai mică oportunitate de a-L sluji pe Rege, chiar și pentru un moment pe zi sau chiar un moment la două zile. Pentru el, aceasta va fi ca și cum ar găsi o mare bogăție. Și chiar dacă săvârșește acțiuni simple cărora le lipsește vitalitatea, ar trebui totuși să se străduiască să fie bucuros și să primească forța revigorantă a faptului că i se oferă oportunitatea de a-L sluji pe Rege.

Și într-o astfel de stare de perfecțiune el trebuie să rămână în timpul studiilor sale, iar aceasta se numește categoria Torei, partea dreaptă, așa cum este scris: «La dreapta Lui este o flacără a legii pentru ei» (Devarim 33:2). Și pentru fiecare oportunitate care i se dă, el este obligat să-L laude pe Creator.

Am auzit de la tatăl și învățătorul meu că, prin aducerea laudei și recunoștinței Creatorului pentru că ne apropie de Sine, atragem lumina spirituală. O persoană trebuie să se simtă perfectă și atunci este numită binecuvântată - «baruch», iar cel binecuvântat se agață de Cel Binecuvântat. Dacă o persoană se consideră blestemată - «arur» - atunci Cel Binecuvântat nu se poate agăța de cel blestemat. Prin urmare, trebuie să te consideri perfect în timpul studiului Torei și al împlinirii poruncilor și este interzis să găsești defecte în tine însuți în acest timp (așa cum se spune: «Oricine are un handicap nu se va apropia») - și aceasta se numește categoria Torei, adică perfecțiunea.

Însă nici a fi dedicat doar Torei nu este bine, așa cum au spus înțelepții: «cine este dedicat doar Torei este ca unul în care nu există un început divin», după cum se spune: «Și au fost multe zile” »Israel nu are un Dumnezeu adevărat” (Divrei Hayamim) (2:15:3). «Zilele» semnifică perfecțiunea, adică categoria Torei; «multe» semnifică faptul că cineva este angajat doar în Tora și, într-un astfel de caz, adevăratul Creator nu este prezent în interiorul său. Căci din perspectiva liniei din stânga, munca este cea care indică adevărata cale și iată ce este scris: «Este bine să combini studiul Torei cu munca (derech eretz - calea pământească), căci ambele fapte necesită o muncă intensă, care distrage atenția de la păcat; orice studiu al Torei care nu este însoțit de muncă este în cele din urmă inutil și implică păcat.» (Pirkei Avot (2:2).

Și nu te mai chinui cu întrebarea de ce studierea Torei în sine implică păcat și nu este suficient ca aceasta să nu distragă atenția (de la păcat)...

...și aceasta pentru că oricine nu urmează calea adevărului rămâne în starea «dacă nu este vrednic, atunci (Tora) va deveni pentru el o otravă mortală (un drog al morții)». Iar lucrarea menționată mai sus aparține Împărăției Cerurilor (Malchut Shamayim – autoritatea Creatorului) și, prin urmare, este numită muncă (malakha). Și pe baza acestui fapt, înțelepții au avertizat că tocmai efortul depus în ambele direcții condamnă păcatul la uitare.

Însă, așa cum am menționat mai sus, ar trebui să se reducă cantitatea de alte activități și să se crească cantitatea de muncă legată de Tora – «fă din Tora o ocupație constantă, iar munca – temporară», deoarece o persoană ar trebui să petreacă cea mai mare parte a zilei avansând pe linia dreaptă și să dedice doar puțin timp muncii pure în minte și inimă.

Îmi voi termina scrisoarea. în speranța că vom fi vrednici de uniunea veșnică cu Creatorul.

Baruch Shalom, fiul tatălui său și învățătorului Baal HaSulam