Scrisoarea 16

A 6-a din Tevet 5727 (1967) din Tel Aviv (Scrisoarea nr. 16 din ediția din 1998 se află la nr. 2)

Am primit scrisoarea ta și fie ca Creatorul să ne lumineze calea căreia noastră este calea adevărată și să ne întărim memoria în ziua pomenirii - atunci vom fi onorați cu «mokhina» memoriei, a cărei natură este de a purifica aerul material și apoi vom respira aerul sfințeniei, iar aceasta este viața adevărată și veșnică.

Și voi adăuga la ceea ce scrii: «Sunt sigur că, chiar dacă aș întâlni cel mai mare necredincios…».

Există o regulă binecunoscută, în vigoare la nivel mondial, conform căreia este rău când un specialist în domeniul său este înconjurat de neprofesioniști și învață de la ei. Adică, dacă este un adevărat specialist, de exemplu, un cizmar care vine să învețe de la cizmari neprofesioniști, iar aceștia le spun clar că nu ar trebui să facă pantofi de înaltă calitate, ci mai degrabă ar trebui să facă tot ce poate și că nu ar trebui să facă pantofi confortabili și atractivi.

Sau luați un croitor, chiar și profesionist în domeniul său, când se află într-un grup de croitori neprofesioniști, iar aceștia îi spun clar că nu are rost să se forțeze și să depună efort pentru a coase haine curat și frumos, astfel încât clienților să le placă - atunci ar trebui să fie precaut, să se distanțeze de ei.

Pe când, dacă un constructor s-ar alătura unui grup de croitori, nu ar putea învăța nimic rău de la ei, deoarece nu există nicio legătură între ei. Însă, în aceeași profesie, toată lumea ar trebui să fie atentă și să se asocieze doar cu oameni cu inimă curată.

Și, în conformitate cu cele spuse, în ceea ce privește pe oricine pe care îl considerați lucrător al Creatorului, trebuie să fiți precauți: «Este el un adevărat profesionist?» - adică, se străduiește el să-și păstreze calea pură și sfântă către Creator? Și ori de câte ori vede că nu știe ceva sau nu lucrează bine, ar trebui să caute modalități de a deveni profesionist, mai degrabă decât să lucreze degeaba și doar pentru recompensă. Un lucrător bun și profesionist este cel căruia nu-i pasă de recompensă, ci se bucură de munca în sine. De exemplu, când un croitor vede că hainele clientului i se potrivesc perfect, bucuria sa spirituală este mai mare decât cea obținută din banii pe care îi primește.

Dacă oamenii nu sunt în profesia ta, nu te temi să fii cu ei, pentru că ești constructor, iar ei prelucrează piei de animale. Totuși, dacă oamenii sunt preocupați de Tora și de Mițvot, dar nu le pasă de ținuta clientului, atunci singurul lor motiv este împotriva opiniei Torei, deoarece aceasta nu permite studierea ei doar de dragul cunoașterii. Și aici trebuie să fii mereu în gardă și să te distanțezi de astfel de oameni, ca de o săgeată trasă dintr-un arc.

Cât despre oamenii obișnuiți sau sioniștii religioși (așa-numiții «yarmulke tricotate»), dacă nu aveți nicio legătură cu ei, nu ar trebui să fiți prea precauți cu ei. Dar ar trebui să fiți precauți cu evreii ortodocși. Și ar trebui să evitați și mai mult hasidimii. Iar pe oamenii care erau apropiați de tatăl meu, Baal HaSulam, ar trebui să-i supravegheați în mod deosebit, «cu toți ochii».

Dar, de fapt, există un sens suplimentar la toate acestea, remarcat în special de sfântul Ari și clarificat de Baal HaSulam în cartea sa, Talmud Eser Sefirot: De ce regele lumii Nikudim, Melech HaDaat, care era la nivelul lui Keter și a fost primul Partzuf care s-a rupt, a căzut mai jos decât toți regii care s-au rupt după el în timpul ruperii Kelim-urilor? Pentru că cel mai egoist este de o calitate mai bună atunci când are un paravan. Dar, în același timp, când paravanul său dispare, devine cel mai rău dintre toți și cade mai jos decât toți ceilalți Partzufim.

Și acest lucru poate fi explicat astfel: cei care urmează calea Creatorului au o dorință dublată de a primi, atât material, cât și spiritual. Prin urmare, cei care erau apropiați de Baal HaSulam, atunci când se bazau pe Baal HaSulam, aveau atât un paravan, cât și egoism. Dar când nu este nimeni care să asculte și nu este nimic care să-i oprească și nu au niciun interes să urmeze vreun fel de masach, iar întreaga lor muncă constă exclusiv în a fi văzuți ca buni evrei în întreaga lume sau în a deveni mari rabini, atunci obținem egoism fără masach. Și s-a întâmplat în mod firesc că tot ce era în ei a dispărut. Și sunt suspicios față de ei în toate privințele și nu este nimeni care să-i prindă în flagrant. Și destul despre asta!

Am încheiat pe scurt acest lucru pentru că nu vreau ca ele să fie în gândurile mele. Căci știi regula: «Unde sunt gândurile cuiva, acolo este și el!» Dar, din moment ce te cunosc ca pe un om căruia îi place să cunoască adevărul, am fost obligat să includ în gândurile mele Aviut fără paravane, care se referă la ruperea Kelim-urilor, deoarece încă nu am urcat pe calea care ne permite să le alegem și să le clarificăm, Doamne ferește.

Pentru a clarifica acest lucru, vă voi da un scurt exemplu: se știe că între oricare două niveluri există o etapă intermediară care le cuprinde pe ambele. Așa cum între nivelul neînsuflețit și cel vegetativ există o etapă intermediară numită «coral», iar între nivelul vegetativ și cel animal există «pietrele de câmp», care sunt creaturi vii care se agață de pământ prin buric și sug din el. Iar între animal și om există maimuța. Așadar, trebuie să ne întrebăm: care este punctul intermediar dintre adevăr și falsitate și unde este punctul care cuprinde aceste două calități împreună?

Și înainte să explic asta, voi adăuga o regulă: este bine știut că un lucru mic este imposibil de văzut, în timp ce un lucru mare este mai ușor de văzut. Prin urmare, atunci când o persoană se află într-o minciună mică, nu este capabilă să vadă adevărul a ceea ce face, chiar dacă pretinde că urmează adevărul. Și nu există o înșelăciune mai mare decât aceasta. Și totul pentru că minciuna lor nu este suficient de mare pentru ca ei să vadă adevărul.

Dar nu este așa când o persoană a dobândit deja un număr mare de minciuni și se dovedește că măsura minciunilor din interiorul ei crește, și dacă vrea să le vadă, deja le poate vedea. Și se dovedește că acum, adică atunci când văd aceste minciuni și înțeleg că urmează o cale înșelătoare, atunci își văd adevărata stare, adică văd adevărul din sufletul lor, cum să urce pe calea cea dreaptă.

Se dovedește că acest punct, care este punctul adevărului, că el urmează o cale înșelătoare, este un punct intermediar între adevăr și falsitate. Și există o punte care leagă adevărul de falsitate, iar acest punct este punctul final de conexiune, iar de aici începe calea către adevăr. Și în ceea ce privește această cale, înțelegem din ceea ce a scris tatăl și învățătorul meu: că pentru a fi demni de «lishma» (de dragul Creatorului), trebuie mai întâi să pregătim cel mai mare «lo lishma» (pentru noi înșine) posibil și abia apoi putem continua spre «lishma».

Și se poate clarifica faptul că «lo lishma» se numește «falsitate», în timp ce «lishma» se numește «adevăr». Iar când falsitatea este mică - adică atunci când poruncile și faptele bune sunt mici - intenția unei persoane de a face «lo li shma» este mică și, prin urmare, este incapabilă să vadă adevărul. Prin urmare, ea pretinde că urmează calea bună și adevărată, crezând că este angajată în «lishma» - făcând totul de dragul Creatorului.

Când studiază Tora și mitzvot-urile «lo lișma» (pentru sine) zi și noapte, este capabil să vadă adevărul, deoarece prin multiplicarea înșelăciunii sale, minciunile sale devin enorme. Atunci vede cu adevărat că urmează o cale a înșelăciunii și apoi începe să-și corecteze acțiunile, adică simte că tot ceea ce face este de dragul său și nu pentru Creator.

Și din acest punct se trece pe calea adevărului, adică la «lishma». Și abia aici, în acest punct, începe «din lo lishma se ajunge la lishma». Dar nu înainte de a pretinde că este angajat în «lishma», și cum își poate schimba atunci calea?

Prin urmare, dacă o persoană este leneșă în munca sa, nu este capabilă să vadă adevărul despre cum se îneacă în minciuni. Numai sporindu-și eforturile în Tora și porunci pentru a-I fi pe plac Creatorului său poate vedea adevărul - cum urmează o cale falsă, numită «lo lishma». Și acesta este punctul intermediar dintre adevăr și falsitate.

Prin urmare, trebuie să ne întărim pe calea Creatorului, așa cum ne-a instruit tatăl și învățătorul meu, și să ne întărim într-o încredere fermă și să facem ca fiecare zi să fie ca una nouă pentru noi, când avem nevoie constant să reînnoim temeliile, și prin aceasta vom fi vrednici de o temelie care nu se va prăbuși niciodată - și vom merge mai departe.

Baruch Shalom Levi, fiul tatălui său și învățătorului Baal HaSulam