107. Despre doi îngeri

Audiat în februarie 1943 (data ebraică: săptămâna anului Tetzaveh, 5703) la Ierusalim

Despre cei doi îngeri care însoțesc o persoană în ajunul Sabatului, îngerul bun și îngerul rău.

Linia dreaptă este numită îngerul bun, datorită căruia el se apropie de a sluji Creatorului. Și aceasta se numește «dreapta aduce mai aproape» [Tractatul Sotah, 47:1]. Dar îngerul rău, adică calitatea liniei stângi, se distanțează, adică îi aduce gânduri străine – atât în minte, cât și în inimă.

Și când o persoană învinge răul și se apropie de Creator – adică, de fiecare dată când învinge treptat răul și se lipește de Creator – se dovedește că, datorită amândurora, ea s-a apropiat de unirea cu Creatorul. Ceea ce înseamnă că amândoi au jucat același rol – adică au contribuit la ajungerea sa la unitate cu Creatorul. Și apoi persoana spune:«Vino în pace»[Din imnul «Salut, îngeri ai păcii», cântat în ziua de Sabat.]”.

Și când o persoană și-a terminat deja lucrarea, adică a transferat deja întreaga [linie] stângă în sfințenie, așa cum se spune: «Nu există niciun loc unde [aș putea] să mă ascund de tine» [Zohar, Pinchas, p. 499]. Atunci îngerul rău nu mai are nimic de făcut, pentru că persoana a depășit deja dificultățile pe care le-a adus răul, iar atunci îngerul rău este lăsat fără muncă, iar atunci persoana îi spune: «Du-te în pace»[Din imnul «Trăiască, îngeri ai păcii», cântat în ziua de Sabat.]” .