93. Despre înotătoare și solzi

Auzit în 1945 (data ebraică: 5705)

[Ar trebui] să înțelegem ce au spus înțelepții noștri: «Fiecare [pește] care are solzi se știe că are înotătoare. Dar nu se știe că orice [pește] care are înotătoare are solzi» [Tractat Chullin, 65:2].

În ceea ce privește munca, este necesar să se explice care sunt scalele ‘kaskeset’ - adică întrebările ‘kushiot’ pe care le are în slujirea Creatorului. La urma urmei, întrebările sunt Kelim pentru primirea explicațiilor. Căci explicațiile nu sunt umplute în mintea externă, ci [sunt umplute] tocmai în mintea interioară, iar aceasta se numește Lumina Superioară, care învelește o persoană. Și apoi toate întrebările sale sunt rezolvate.

Prin urmare, măsura întrebărilor cuiva este măsura în care Lumina Superioară este îmbrăcată în interiorul său. Așadar, cântarele ‘kaskaset’ sunt legate de semnele purității, deoarece prin intermediul lor cineva se poate purifica prin ceea ce își dorește, astfel încât să nu aibă întrebări. Prin urmare, cineva face tot ce îi stă în putere pentru a se purifica, astfel încât să poată fi demn de Lumina Superioară.

Și «fin» se referă și la semnele purității, întrucât «fin» ‘snapir’ indică «urăște înalta societate» ‘sone-pe-or elyon’. Și din moment ce are întrebări, aceasta se datorează, fără îndoială, faptului că urăște înalta societate. Dar cineva care are «fin» ‘snapir’ nu are neapărat întrebări ‘mănâncă’. La urma urmei, se poate ca el să urască înalta societate nu pentru că are întrebări, ci pentru că este pur și simplu lacom. Și spune: «Oricum ar fi, tot nu voi trece».

Și acestea sunt semne de puritate. Adică, atunci când are un pește. Iar peștele semnifică carne, îmbrăcată în aripioare și solzi. Cu alte cuvinte, Lumina Superioară strălucește în aceste două semne. În același timp, cineva care lucrează și nu are întrebări despre munca sa - acesta nu este un semn de puritate, faptul că nu are întrebări despre munca sa. Și asta pentru că nu are niciun loc în care Lumina Superioară ar putea locui. Pentru că nu are niciun motiv care să-l motiveze să atragă Lumina Superioară, pentru că chiar și fără Lumina Superioară, în opinia sa, este perfect bine.

Prin urmare, Faraonul, regele Egiptului, care dorea ca poporul Israel să rămână sub controlul său, a dat ordinul să nu se dea paiele ‘kash’, așa cum este scris: «Și poporul s-a împrăștiat... să adune paie» [Exodul 5:12]. Și atunci, bineînțeles, ei nu ar avea niciodată nevoie ca Creatorul să-i conducă de sub puterea impurității la sfințenie.