96. Ce înseamnă «deșeuri de la arie și cramă» în cadrul lucrărilor?

Auzit în ajunul Sukkotului, 1943 [data ebraică: 5703], în sukkah, Ierusalim

«Arie de treierat»înseamnă curțile părții masculine a ‘dhurei’, iar aceasta este proprietatea lui «și ea s-a ascuns și nu a fost pângărită» [Bamidbar, 5:13-14]. Și el simte că este proprietatea «areei de treierat» a ‘gorenului’, adică a ‘gerului’ altcuiva în lucrare.

«Vinărie»- acestea sunt curțile părții feminine ‘nukva’, iar aceasta este proprietatea lui «și ea s-a ascuns și s-a spurcat» [Bemidbar, 5:13-14], deoarece «crama» ‘ekev’ este proprietatea primului ‘nekev’.

Și există două feluri de Sukkah («colibe»): (1) norii gloriei, (2) deșeurile ariei și ale cramei.

«Nor»—aceasta este calitatea ascunderii, atunci când o persoană simte o ascundere care se extinde spre sfințenie. Și dacă o persoană depășește «norul», adică ascunderea pe care o simte, atunci i se acordă astfel calitatea de «nori de glorie». Aceasta se numește calitatea de «Man de-ima», care operează timp de șase mii de ani. Și aceasta este calitatea «secretului» (sod), care nu a devenit încă natura numită ‘înțelegere simplă’ (pshat).«.

Și «deșeurile ariei de treierat și ale cramei» sunt numite proprietatea «înțelegerii simple» și a naturii, care este proprietatea «Man de-malchut», care este corectată tocmai prin credință, numită trezire de jos.

Și «Man de’ima» este o trezire de sus, neinerentă naturii. Cu alte cuvinte, din natură, atunci când o persoană nu este capabilă să accepte binele suprem, nu primește nicio influență. În același timp, din trezirea de sus, care este deasupra naturii, lumina este de fapt transmisă celor inferiori, ceea ce este numit: Eu, Creatorul, «locuind cu ei în impuritatea lor» [Vayikra, 16:16]. După cum este scris în Cartea Zohar: «Și chiar dacă a păcătuit, ... este ca și cum nu ar fi păcătuit deloc» [Zohar, Miketz, 200. Și chiar dacă a păcătuit, dacă ajunge la pocăință completă, Creatorul are puterea de a-i transforma toate proprietățile și de a-l ierta, iar el va putea să se întărească în Creator, ca și cum nu ar fi păcătuit deloc].

Dar la trezirea de jos, lumina nu se transmite, decât atunci când o persoană este pregătită din fire, adică din partea sa, iar aceasta se numește «Omul de-nukwa», adică se poate corecta singur prin credință. Și aceasta se numește «din partea lui», ceea ce este proprietatea celui de-al șaptelea mileniu, numită «și într-una va fi distrus»[Tractatul Sanhedrin, 97:1. Lumea va exista timp de șase mii de ani, iar într-unul [adică în al șaptelea] va fi distrusă]. Adică, «nu are nimic al ei» [Zohar, Bereishit 1, p. 332], adică este o proprietate a lui Malchut.”.

Și când acest lucru este corectat, cuiva i se acordă al zecelea mileniu, adică calitatea de Gar. Un astfel de suflet apare la una [persoană] din zece generații. Cu toate acestea, există o calitate a celui de-al șaptelea mileniu relativ la șase mii de ani, numită «particulară», căci particularul și generalul sunt întotdeauna egale. Dar această [calitate] este «Man de-ima», numită «nori de glorie».

Iar scopul final al lucrării este calitatea «înțelegerii simple» și a naturii, căci în această lucrare el nu mai are posibilitatea să cadă mai jos, întrucât stă deja întins pe pământ. Și asta pentru că nu are nevoie de gadlut, întrucât pentru el este întotdeauna ca nou.

Adică, el lucrează întotdeauna ca și cum abia ar fi început. Și a lucrat în calitatea de a accepta povara Malchut-ului superior, deasupra cunoașterii. Iar fundația pe care a construit ordinea lucrării sale a fost de cea mai joasă formă. Și absolut totul era deasupra cunoașterii. La urma urmei, doar un adevărat prost ar putea fi atât de josnic încât să lucreze fără nicio temelie pe care să-și bazeze credința, fără niciun sprijin.

Și, mai mult, el acceptă această lucrare cu mare bucurie, ca și cum ar avea cunoștințe și o viziune adevărată pe care să-și bazeze certitudinea credinței. Și în aceeași măsură deasupra cunoștințelor – în aceeași măsură ca și cum ar avea cunoștințe. Prin urmare, dacă avansează constant pe această cale, nu poate cădea niciodată, ci, dimpotrivă, se poate bucura întotdeauna de faptul că crede că slujește marelui Rege.

Și de aceea este scris: «Să pregătești un miel dimineața și pe celălalt miel să-l pregătești seara» [Bamidbar 28:4], «ca jertfa de mâncare de dimineață și jertfa ei de băutură» [Bamidbar 28:8]. Aceasta înseamnă că aceeași bucurie pe care o avea când aducea jertfa la momentul în care era dimineață pentru el – iar dimineața se numește lumină, adică lumina Torei strălucea asupra lui cu o claritate absolută – cu aceeași bucurie își săvârșea jertfa – adică lucrarea – chiar dacă se afla în starea de seară.

Adică, chiar dacă nu ar avea claritate în Tora și în lucrare, ar face totuși totul cu bucurie, deoarece face dincolo de cunoaștere. Prin urmare, nu poate măsura care stare aduce o plăcere mai mare Creatorului.

Și acesta este sensul faptului că rabinul Șimon ben Manasseh a interpretat [legile] «pe baza acțiunii de ‘chomer’ [Cuvântul «chomer» în aramaică înseamnă «acțiune». Vezi Tosafot la tratatul Kiddushin, 22:2]» [Tractatul Kiddushin, 22:2]. «Acțiunea» este numită – fără cunoaștere și rațiune. «Urechea care a auzit pe Muntele Sinai: Să nu furi» [Shemot, 21:6, comentariu Rashi]. Adică, să nu primești nimic pentru tine, ci să iei asupra ta povara malchutului superior fără nicio gadlut, adică totul este mai presus de cunoaștere. Și s-a dus și a furat o iluminare pentru sine. Adică, spune că acum pot fi deja un lucrător al Creatorului, deoarece am deja cunoștințe și inteligență în lucrare, «și deja înțeleg că merită să fii un lucrător al Creatorului și acum nu mai am nevoie de proprietatea credinței mai presus de cunoaștere.».

Și de aceea se spune: «Și judecata l-a vândut [în sclavie]». Unde prin «judecată» se înțelege mintea și cunoașterea unei persoane, care judecă acțiunile unei persoane: dacă merită să fie făcute sau nu.

Și «l-au vândut» – adică a devenit un străin în opera Creatorului. Apoi vine rațiunea și pune binecunoscuta întrebare: «Ce este această lucrare?» Și argumentează doar din punctul de vedere al furtului, din punctul de vedere al faptului că a primit deja un anumit sprijin pentru calitatea credinței. Prin urmare, apare și caută să anuleze acest sprijin cu întrebările sale. Totuși, acesta este doar pentru «șase», adică «a fost vândut pentru șase ani», ceea ce semnifică curțile laturii masculine a ‘de-dhura’.

«Și dacă zice…: Îl iubesc pe stăpânul meu, pe soția mea și pe fiii mei, nu voi ieși în libertate» [Șemot, 21:5], adică nu vrea să iasă în libertate fără porunci, atunci corecția constă în «și stăpânul său îl va aduce» [Șemot, 21:6]. Atunci stăpânul său îl va aduce la judecători și să-l aducă la ușă sau la tocul ușii, și va străpunge stăpânul său i-a lovit urechea cu o sulă, și îi va sluji pentru totdeauna], adică Domnul întregului Pământ. «La ușă sau la stâlpul ușii» [Shemot 21:6, comentariul lui Rashi], adică îi blochează capacitatea de a primi Malchut-ul superior. «Și el va străpunge» [Shemot 21:6, comentariul lui Rashi], adică îi fac o deschizătură în ureche. Adică, îi fac o altă deschizătură, astfel încât să poată auzi încă o dată ceea ce a auzit pe Muntele Sinai: «Să nu furi». «Și Îi va sluji pentru totdeauna» [Shemot 21:6, comentariul lui Rashi] – adică, atunci el devine cu adevărat un lucrător al Creatorului.

Colibele din Sukkot sunt locuințe temporare, adică cineva care a fost deja considerat vrednic de o locuință permanentă și nu mai are nimic de făcut, așa cum s-a menționat mai sus cu privire la ‘prima în numărarea păcatelor’ [Midrash Tanchuma, cap. Emor, cap. 23, siman 22. «Și luați pentru voi în prima zi» (Vayikra 23:40) – este prima? La urma urmei, este a cincisprezecea zi și spui «prima zi». – Dar ideea este că este prima în numărarea păcatelor], sfatul este atunci să iasă într-o locuință temporară. Așa cum a fost atunci când a mers pe calea care ducea la casa Creatorului, înainte de a ajunge la o locuință permanentă. Și atunci a avut întotdeauna nevoie să vină în camera Creatorului. Și a avut oaspeți «ushpizin», adică atunci când munca sa era în calitate de ‘oaspete temporar’.

Și acum el poate trage [bucurie] din timpul muncii pe care a depus-o deja - căci atunci i-a mulțumit și lăudat în mod constant Creatorului pentru că acesta l-a atras constant mai aproape, și din aceasta a experimentat bucurie. Bucuria pe care a experimentat-o atunci, o poate trage acum, la Sukkot. Iar indicația acestui lucru este o locuință temporară. De aceea, este scris: «Părăsește-ți locuința permanentă și stabilește-te într-o locuință temporară» [Sukkot 2:1].

«Cel mai important lucru nu este interpretarea, ci acțiunea» [Tractatul Avot, Capitolul 1, Mișna 17]. Adică, așa cum s-a menționat mai sus, acțiunea se numește: «Bazată pe acțiune». La urma urmei, rabinul Șimon ben Manasseh a explicat «Bazată pe acțiune» - că cel mai important lucru este acțiunea, iar rațiunea este doar o reflecție.

Dar, în același timp, acțiunea este numită calitatea unui animal, iar rațiunea este numită calitatea vorbitorului. Ideea este că, dacă există perfecțiune într-o acțiune, atunci acțiunea este atât de măreață încât aduce la ea rațiunea Torei. Iar rațiunea Torei este numită calitatea vorbitorului.