26. Viitorul unei persoane depinde de și este legat de recunoștința pentru trecut.

Audiat în 1943 (data ebraică: 5703)

Se spune: «Creatorul este înălțat, iar cei smeriți vor vedea»[Psalmii, 139:6], adică numai cei smeriți pot vedea măreția Lui. Literele cuvântului «dragă» ‘yakar’ la fel ca în cuvântul «recunoaște» ‘yakir’, ceea ce înseamnă că, în măsura în care acest obiect îi este drag, el îi recunoaște măreția, căci tocmai în măsura importanței sale este inspirat. Iar inspirația îl conduce către un sentiment în inimă. Și în măsura în care recunoaște această importanță, se naște în el bucuria.

Prin urmare, dacă își recunoaște propria insignifianță – că nu are niciun privilegiu în comparație cu toți semenii săi – adică, dacă vede că există mulți oameni în lume cărora nu li se dă puterea de a îndeplini lucrări sfinte, nici măcar în cea mai simplă formă, nici măcar fără intenția și în «lo lishma», nici măcar în «lo lishma» a «lo lishma», nici măcar în pregătirea pentru îmbrăcarea sfințeniei – totuși, este considerat demn, adică i se dă dorința și gândul de a îndeplini uneori lucrări sfinte, chiar și în cea mai simplă formă posibilă. Și dacă poate aprecia importanța acestui lucru și în măsura importanței pe care o acordă lucrării sfinte, ar trebui să o laude și să o recunoștință în egală măsură.

Căci acesta este adevărul - că nu reușim să apreciem importanța îndeplinirii uneori a poruncilor Creatorului, chiar și fără nicio intenție. Și atunci ajunge la un sentiment de măreție și bucurie în inima sa. Și prin lauda și recunoștința pe care o oferă pentru aceasta, simțurile sale se extind și este impresionat de fiecare moment al lucrării sfinte și recunoaște a cui lucrare o îndeplinește. Și datorită acestui fapt, se ridică tot mai sus.

Și acesta este sensul cuvintelor: «Îți mulțumesc pentru mila pe care ai făcut-o față de mine».»³, adică pentru trecut. Și datorită acestui fapt poate spune imediat cu încredere și spune: «Și pentru ceea ce vei face cu mine în viitor» [Dintr-un imn recitat în ajunul Sabatului].