41. Ce înseamnă micimea și măreția în credință?

Audiat pe 29 martie 1945 (data evreiască: la sfârșitul Paștelui, 5705)

[Scriptura] spune: «Și au crezut în Creator și în Moise, slujitorul Său» [Șemot, 14:31].

Trebuie știut că proprietatea specială a ‘segulului’ luminilor de Pesach este de a dărui lumina credinței. Dar nu trebuie să credem că lumina credinței este ceva nesemnificativ, căci micimea și măreția ei depind exclusiv de cei care o primesc. Căci atunci când o persoană nu lucrează pe calea adevărului, ea crede că are prea multă credință. Și în măsura credinței sale, o poate împărtăși cu ceilalți, iar aceștia vor dobândi atunci uimire și perfecțiune.

În același timp, cel care vrea să-L slujească pe Creator pe calea adevărului și de fiecare dată se verifică dacă este pregătit să lucreze cu sacrificiu de sine și «din toată inima mea», vede că îi lipsește mereu calitatea credinței. Adică, are mereu un deficit al acestei calități.”.

Și numai atunci când are credință poate simți că stă mereu în fața Regelui. Și când simte măreția Regelui, își poate dezvălui dragostea din ambele părți - fie din partea bunătății, fie din partea judecății aspre.

Prin urmare, o persoană care caută adevărul are nevoie de lumina credinței. Și o astfel de persoană, dacă aude sau vede vreun mijloc de a dobândi lumina credinței, se bucură ca și cum ar fi găsit o mare comoară.

Prin urmare, despre acei oameni care caută adevărul, în sărbătoarea Paștelui, când lumina credinței are minunata proprietate de ‘segul’, citim în capitolul săptămânal: «Și au crezut în Domnul și în Moise, robul Său» [Șemot, 14:31], căci atunci [vine] timpul favorabil pentru aceasta.