152. Căci mita orbește ochii înțelepților.

Audiat la 6 ianuarie 1948 (data ebraică: 24 Tevet 5708)

«Căci mita orbește ochii înțelepților» [Devarim 16:19].

Când o persoană începe să ia în considerare munca [spirituală] și condițiile acesteia, ajunge la concluzia că nu poate accepta această muncă din două motive.

1. Pentru că răsplata pentru muncă nu este garantată 100%. El nu vede cine a primit deja plata. Și când îi examinează pe oamenii care au purtat povara acestei munci și suferă, nu vede dacă și-au primit deja răsplata și se întreabă: «De ce nu au primit-o?» - atunci, chiar dacă ar putea oferi cea mai sublimă explicație, este pentru că nu au îndeplinit pe deplin condițiile muncii. Și oricine îndeplinește pe deplin ordinul [necesar] își primește răsplata deplină.

Și atunci apare a doua întrebare: [cine] știe dacă va fi mai bine adaptat la aceste condiții de muncă decât camaradul său și dacă va putea să se obișnuiască cu toate condițiile? Prin urmare, rezultă că este 100% sigur că nimeni nu-l va critica pentru eschivare, pentru că are 100% dreptate.

2. Și în acest caz, se pune întrebarea: cine a început această lucrare a făcut cu siguranță toate calculele și totuși și-a asumat această sarcină - cum a rezolvat toate aceste îndoieli? Ideea este că, pentru a vedea adevărul, trebuie să privim cu ochii deschiși. Altfel, credem doar că vedem cine a avut dreptate: cel drept sau lumea. Dar, de fapt, nu vedem adevărul. Și pentru a ține ochii deschiși, trebuie să ne ferim de mită, «căci mita orbește ochii înțelepților și răstălmăcește cuvintele celor drepți».»².

Dar principala mita este dorința de a primi. Într-un astfel de caz, el nu are alt sfat decât să accepte mai întâi această lucrare cu toate condițiile ei, fără nicio înțelegere, ci ca o credință mai presus de cunoaștere. Și apoi, când este deja pur în ceea ce privește dorința de a primi și când a examinat [argumentele anterioare], va avea deja speranța că va putea vedea adevărul acesteia. Prin urmare, cel orb [Literal: «privește din țevi». Sursa este expresia talmudică «ca un orb prins într-o țeavă»] cu siguranță nu poate întreba nimic. La urma urmei, el are, de fapt, dreptate și va câștiga întotdeauna în dispute pentru că nu va putea vedea adevărul.