151. Și Israel i-a văzut pe egipteni

Auzit în săptămâna Beshalach

În versetul «Și Israel i-a văzut pe egipteni morți pe țărmul mării... Și poporul s-a temut de Domnul și a crezut în Domnul și în Moise, robul Său» [Exodul 14:30-31], trebuie să înțelegem: ce legătură are «și a crezut» cu aceasta? Este clar că miracolul exodului din Egipt și al despărțirii mării l-a condus pe Israel la o credință mai mare decât crezuse anterior. Dar înțelepții noștri au spus: «Acesta este Domnul meu și Îl voi proslăvi» [Exodul 15:2], căci sclava a văzut mai mult la mare decât profetul Ezechiel. În acest caz, se dovedește că exodul din Egipt a fost asociat cu miracole evidente care au condus la cunoașterea Domnului, ceea ce este opusul conceptului de credință, căci aceasta nu înseamnă «dincolo de cunoaștere». Și când văd miracole evidente, atunci este foarte dificil să rămână în credință. Căci atunci, dimpotrivă, [are loc] răspândirea cunoașterii.

Totuși, acest lucru ar trebui explicat în același mod în care sunt explicate cuvintele «Și toți cred că El este Cel Atotputernic al credinței» [din rugăciunea Musaf despre «Zilele de Venerație»]. Acest verset vorbește despre măreția lui Israel, căci chiar și după ce au fost martori la miracole evidente, slujirea lor față de Creatorul lor, bazată pe o credință mai presus de cunoaștere, nu a fost afectată. Și aceasta este o lucrare măreață - după ce au fost considerați vrednici și capabili să-L slujească pe Creator cu cunoaștere, [chiar și] apoi să adere la calea credinței, fără a o neglija în niciun fel.