205. Înțelepciunea vestește pe stradă

Audiat în 1938 (data ebraică: 5698)

«Înțelepciunea strigă pe uliță, își face glasul auzit în piețe» [Proverbe 1:20]. «Să se apropie nebunul de aici; ea zice celui fără inimă» [Proverbe 9:4].

Aceasta înseamnă că atunci când o persoană este considerată demnă de unirea cu Creatorul, Sfânta Shechinah îi spune că starea sa anterioară de nebunie nu era din cauza adevărului, ci din cauza lipsei de inimă. Căci noi spunem: «Și toți cred că El este Cel Atotputernic al credinței» [din imnul «Vekol Ma'aminim», recitat în rugăciunea Musaf de Rosh Hashanah și Yom Kippur].

Cu alte cuvinte, atunci când cineva atinge adevărata fuziune, aceasta nu se numește starea unui prost care [lucrează] deasupra cunoașterii. Dimpotrivă, omul trebuie să muncească și să creadă că munca sa este deasupra cunoașterii, chiar dacă vede cu simțurile și organele sale că munca sa este în interiorul cunoașterii. Este exact opusul - la urma urmei, anterior a văzut că cunoașterea nu îl obligă să slujească și, automat, trebuie să lucreze deasupra cunoașterii, susținând că aici se află adevărata cunoaștere.

Cu alte cuvinte, el crede că serviciul este adevărata realitate. Și apoi, invers, că toată munca sa îl obligă, adică cunoașterea sa. Adică, fuziunea obligă munca. Dar el crede că tot ceea ce vede în cunoaștere este deasupra cunoașterii. Era diferit înainte, când tot ceea ce era deasupra cunoașterii era în interiorul cunoașterii.