85. Ce înseamnă în muncă «rodul pomului magnific»?

Auzit în prima zi a sărbătorilor legale de la Sukkot, 1942 (27 septembrie 1942)

Este scris: «Și veți lua pentru voi în prima zi rodul pomului cel bun, frunzele palmierilor și lăstarurile copacilor cu frunze și sălciile pârâului» [Vayikra, 23:40]. Și următoarele ar trebui explicate.

«Rodul pomului magnific ‘adar’»: pomul este calitatea celui drepți, numit pomul câmpului.

«Rodul» este urmașul pomului, adică urmașii celor drepți sau faptele bune [Bereshit 6:9, comentariul lui Rashi. Principalii urmași ai celor drepți sunt faptele bune]. Și trebuie să existe calitatea: «cine trăiește ‘ha-dar’ pe pomul său an de an» [Sukkah 31:2] – adică un an întreg, ceea ce înseamnă: «șase luni de smirnă și șase luni de tămâie» [Estera 2:12]. Și este de ajuns pentru cel care înțelege. În același timp, păcătoșii sunt «ca pleava pe care o suflează vântul» [Psalmii 1:4].

Și «frunze de palmier» – adică două frunze de ‘kaf’, ceea ce înseamnă două hei-uri, prima hei și ultima hei, și datorită acesteia ni se acordă: «O lingură de ‘kaf’ în valoare de zece șekeli de aur, umplută cu tămâie» [Bamidbar, 7:14].

Și «frunzește» (kapot) semnifică ‘constrângere’ (kfiya), adică o persoană acceptă Malchut-ul superior sub constrângere; cu alte cuvinte, chiar și cunoașterea este inconsistentă. El merge dincolo de cunoaștere, iar aceasta se numește «Zivugim prin constrângere».

«Palm» ‘tmarim’ provine de la cuvântul «horror» ‘mora’, care este proprietatea tremurului (și aceasta este proprietatea «Creatorului a făcut astfel încât ei să tremure înaintea Lui» [Kohelet, 3:14]).

Și de aceea se numește «lulav» [Lulav este o ramură de palmier nedeschisă], adică, înainte ca o persoană să fie meritată, are două inimi, ‘libot’, iar aceasta se numește «lo lev» ‘nu o inimă’ – adică, inima sa nu a fost încă unită cu Creatorul. Și când i se merită calitatea de «lo» ‘pentru el’, care înseamnă «pentru Creator – o inimă», acesta este «lulav» [Cuvântul «lulav» (lamed-vav-lamed-bet) poate fi citit ca «pentru el o inimă» (‘lo lev’).].

Și, de asemenea, o persoană trebuie să spună: «Când vor ajunge faptele mele la faptele părinților mei?» [Tana de-bey Eliyahu Rabbah, 25], datorită cărora suntem considerați vrednici să fim în calitatea de «ramuri ale sfinților strămoși», care înseamnă «și vlăstarele copacului cu frunze», iar acestea sunt trei ramuri de mirt.

Și, odată cu aceasta, trebuie să existe și calitatea «sălciilor râului», care nu au nici gust, nici miros. Și trebuie să rămânem în bucuria acestei lucrări, în ciuda faptului că nu are nici gust, nici miros. Atunci această lucrare este numită «literele singurului Tău nume» și, prin aceasta, suntem considerați vrednici de unitatea Creatorului în toată perfecțiunea sa.