21. Când o persoană se simte într-o stare de înălțare

Audiat la 9 noiembrie 1944 (data ebraică: 23 Heshvan, 5705)

Când o persoană se simte într-o stare de înălțare, se află într-o stare spirituală elevată și simte că are o dorință doar pentru spiritual, atunci este bine să studieze secretele Torei pentru a-i înțelege latura interioară.

Și chiar dacă vede că face un efort să înțeleagă ceva și totuși nu știe nimic, merită totuși să exploreze secretele Torei, chiar dacă este același lucru de o sută de ori, și să nu dispere - adică să spună că nu există niciun beneficiu în asta, căci nu înțelege nimic. Și aceasta din două motive:

1) Atunci când o persoană studiază un subiect și se străduiește să-l înțeleagă, această străduință se numește «rugăciune». Căci rugăciunea este o calitate a lui hissaron, adică cineva se străduiește pentru ceea ce îi lipsește - ca Creatorul să-i umple hissaronul. Iar magnitudinea rugăciunii cuiva este măsurată în funcție de străduința sa. Pentru ceea ce îi lipsește cel mai mult, străduința cuiva va fi cea mai mare. Căci măsura hissaronului său determină măsura străduinței sale.

Și există o lege: ceea ce o persoană depune cel mai mare efort îi sporește hissaronul, iar ea dorește să primească împlinirea hissaronului său. Iar hissaronul este numit «rugăciune», calitatea muncii din inimă, căci «Creatorul însetează de inimă» [Zohar, Ki Tetze, punctul 108. Cel Milostiv însetează de inima omului]. Rezultă că atunci el poate oferi o rugăciune adevărată. La urma urmei, atunci când studiază cuvintele Torei, inima este obligată să se elibereze de alte dorințe și să dea putere creierului, astfel încât să poată gândi și explora.

Și dacă nu există dorință în inimă, creierul nu poate explora, așa cum au spus înțelepții noștri: «O persoană va învăța întotdeauna unde își dorește inima [Vezi Avoda Zarah 19:1]. Și pentru ca rugăciunea sa să fie acceptată, trebuie să fie perfectă. Prin urmare, atunci când a studiat complet, va extrage din ea o rugăciune perfectă. Și atunci rugăciunea sa poate fi acceptată, căci Creatorul aude rugăciunea. Există însă o condiție: rugăciunea trebuie să fie perfectă și să nu aibă alte lucruri amestecate în mijlocul rugăciunii.

Și motivul 2) este că, din moment ce omul s-a separat deja, într-o oarecare măsură, de material și este mai aproape de calitatea dăruirii, acest moment este mai potrivit pentru el să se conecteze cu partea interioară a Torei, care este revelată celor care au o asemănare cu Creatorul, căci «Tora, Creatorul și Israel sunt una». Pe când, atunci când omul este în calitatea de a primi pentru sine, el aparține părții exterioare, nu celei interioare.