206. Despre credință și bucurie

Audiat în 1938 (data ebraică: 5699)


Căci o persoană nu întreabă niciodată despre plăcere: care este scopul acestei plăceri? Și dacă cel mai mic gând apare în mintea [sa] pentru a întreba despre scopul ei [adică al plăcerii], acesta este un semn că nu este o plăcere adevărată. La urma urmei, plăcerea umple toate golurile și, în mod firesc, nu există niciun spațiu gol în minte pentru a întreba despre scop. Și dacă întreabă despre scop, acesta este un semn că această plăcere nu este perfectă, căci nu a umplut toate golurile.

Și același lucru este valabil și cu credința. Căci credința trebuie să umple toate spațiile în care există cunoaștere. Prin urmare, trebuie să ne imaginăm cum ar fi dacă ar exista cunoaștere. În exact aceeași măsură, trebuie să rămânem în credință.


Toate articolele

Toate articolele
Șamati
Autorizare
*
*
Înregistrare
*
*
*
Generare parolă