64. Din «lo lishma» provine «lishma»

Audiat pe 27 decembrie 1947 (data ebraică: 19 Tevet, săptămâna Capitolului Vayechi, 5707), la masa de dimineață

«Din «lo lishma» ajung la «lishma»» [Tosafot din tratatul Berachot, 17:1].

Și se poate spune, dacă se acordă o atenție deosebită, că momentul respectiv «lo lișma»este mai important pentru că este mai ușor să dedici acțiunea Creatorului. La urma urmei, în lișma El spune că a realizat această faptă bună pentru că lucrează în întregime pentru Creator și toate faptele sale sunt de dragul cerului. Se dovedește că el controlează această acțiune.

Întrucât atunci când este angajat în «lo lișma»El nu face această faptă bună de dragul Creatorului. Prin urmare, el nu poate veni la El cu pretenția că are dreptul la plată. Rezultă că Creatorul nu devine debitorul său. Așadar, de ce a făcut această faptă bună? Doar pentru că Creatorul i-a dat o anumită oportunitate, iar acest [motiv] (Sam) l-a obligat și l-a obligat să o facă.».

De exemplu, dacă oamenii vin la el acasă și îi este rușine să stea degeaba, el ia o carte și studiază Tora. Deci, pentru cine studiază el Tora? Nu pentru porunca Creatorului, adică pentru a câștiga favoare în ochii Creatorului, ci pentru oaspeții care au venit la el - pentru a câștiga favoare în ochii altora. Și cum poate el atunci să ceară Creatorului o recompensă pentru această Tora pe care a studiat-o de dragul oaspeților săi? Se pare că Creatorul nu devine datornicul său, ci îi poate obliga pe oaspeți să-i plătească o recompensă, adică pentru a-i arăta respect pentru studierea Torei. Dar el nu-L poate obliga în niciun fel pe Creator.

Și când își dă seama de asta și spune: „La urma urmei, studiez Tora”, și renunță la motiv – oaspeții – și spune că acum lucrează doar de dragul cerului, trebuie să spună imediat că totul este controlat de sus. Cu alte cuvinte, Creatorul a vrut să-l onoreze cu studierea Torei, dar pentru a-i oferi adevăratul motiv – el este nedemn să primească adevărul. Prin urmare, Creatorul îi creează un motiv fals, astfel încât prin această minciună să studieze Tora.

Se dovedește că cel care acționează este Creatorul, nu omul. Și apoi, dimpotrivă, el ar trebui să-L laude pe Creator pentru faptul că, chiar și în starea de josnicie în care se află, Creatorul nu-l abandonează și îi dă putere, adică energia de a dori să se implice în cuvintele Torei.

Se dovedește că, dacă acordă atenție acestei acțiuni, va [vedea] că Creatorul este cel care acționează, așa cum este scris: «El singur [a făcut și] face și va face toate acțiunile» [Cele Treisprezece Principii de Credință ale lui Rambam. Principiul 1]. Dar omul nu investește nicio acțiune în fapta bună. Deși omul îndeplinește această poruncă, o face nu de dragul poruncii, ci dintr-un alt motiv (la care omul [se gândește]), care provine, în mod înfricoșător, din separare.

Adevărul este că Creatorul este motivul și rațiunea care îl obligă. Cu toate acestea, Creatorul este îmbrăcat într-o altă haină pentru el, nu haina unei porunci - și [face asta] dintr-o altă frică sau o altă iubire. Se pare că în timpul «lo lishma» este mai ușor să conectezi o faptă bună [cu Creatorul], spunând că Creatorul îndeplinește această faptă bună, nu persoana. Și aceasta pur și simplu pentru că persoana vrea să o facă nu de dragul unei porunci, ci dintr-un alt motiv.

Altfel în lișma, când el însuși știe că lucrează din cauza poruncii, adică că el însuși a fost cauza - adică din cauza poruncii - dar nu pentru că Creatorul i-a insuflat în inimă ideea și dorința de a împlini porunca, ci el însuși a ales-o.

Adevărul este că Creatorul a făcut totul, dar este imposibil să înțelegem controlul personal până când nu am înțeles conceptul de recompensă și pedeapsă.