166. Două părți ale realizării

Există două părți: (1) procesul de coborâre a lumilor de sus în jos, (2) procesul de jos în sus.

Prima parte este «ceea ce Cel Atotputernic a creat pentru a face» [Bereshit, 2:3], adică Creatorul ne-a pregătit un loc pentru a lucra.

A doua parte este atunci când începem să exersăm și să ne îmbrăcăm de jos în sus. Totuși, înainte de a atinge perfecțiunea unei etape, este imposibil să cunoaștem ceva cu o claritate [suplă]. Și aceasta se numește «mai întâi studiază totul, repetă pentru a înțelege» [Literal: «mai întâi studiază și [apoi] repetă pentru a înțelege»].

Este ca un bebeluș care începe să mănânce pâine - nu are conceptul de nimic altceva decât pâine. Dar pe măsură ce crește, începe să înțeleagă că pâinea are o cauză care o obligă să ia forma pâinii. Adică, să ia forma care îi apare în fața ochilor. Adică, să fie albă, moale, gustoasă și așa mai departe. Astfel, înțelege forma pâinii după ce a fost scoasă din cuptor. Pe atunci, pâinea era prea moale și neobișnuit de fierbinte, până la punctul de a fi necomestibilă, și îi lipsea o anumită acțiune - adică să se usuce și să se răcească, expusă la aer pentru o vreme, ceea ce o pregătește să ia forma pâinii, așa cum apare atunci când este servită.

Dar apoi începe să investigheze mai departe și apoi vede o formă diferită - adică, înainte de a fi pusă în cuptor - chiar dacă avea aproximativ aceeași formă, există diferențe semnificative. Adică, datorită căldurii cuptorului, pâinea a devenit mai mare și mai tare și a dezvoltat o crustă; înainte era albă, dar acum are o culoare diferită. Și când începe să investigheze, vede că pâinea și-a dobândit forma și greutatea chiar înainte de a fi pusă în cuptor. Și așa mai departe, până ajunge la starea în care grâul este luat și semănat în pământ. Și până în acest punct, el putea doar să primească din pâine, adică să scadă din pâinea care există în lume. Dar ulterior, știe și să adauge.

La fel este și în tărâmul spiritual: mai întâi, el trebuie să primească de jos în sus. Și apoi poate doar să primească și nu să adauge. Totuși, mai târziu, în a doua stare, poate și să adauge.