67. Evitați răul

Auzit în a doua zi de Sukkot, 1942 [data ebraică: 5703], Ierusalim

Trebuie să ne ferim de «Depărtează-te de rău» [Psalmul 34:15] și să respectăm cele patru legăminte.

1. O uniune a ochilor, care constă în a fi atent să nu privești femeile. Iar interdicția de a privi nu se datorează faptului că ar putea ajunge la un gând [păcătos]. Iar dovada acestui fapt este că această interdicție se aplică chiar și unui bărbat de o sută de ani. Ci adevăratul motiv este acela că provine dintr-o rădăcină foarte înaltă, căci această precauție se datorează faptului că, dacă nu se păzește, ar putea ajunge la ceea ce este, înfricoșător, sfânta Shechinah. Și pe deplin înțelegătoare.
2. O uniune a limbii, adică a te feri de adevăr și falsitate. Căci clarificările care au loc acum, după păcatul lui Adam ha Rishon, sunt clarificări ale adevărului și falsității. Pe când înainte de păcatul Pomului Cunoașterii, se făceau clarificări cu privire la amar și dulce. Totuși, atunci când are loc o clarificare cu privire la adevăr și falsitate, este complet diferit. Căci uneori începutul său este dulce, iar sfârșitul este amar. Prin urmare, rezultă că poate exista ceva amar, dar cu toate acestea este adevărat.

Prin urmare, trebuie să fim atenți să nu ne încălcăm cuvântul, chiar dacă credem că ne înșelăm doar pe tovarășul nostru. Totuși, trebuie să știm că trupul este ca o mașină - continuă să acționeze așa cum este obișnuit. Prin urmare, atunci când este antrenat să mintă și să înșele, nu poate acționa altfel. Și, prin urmare, o persoană trebuie să acționeze și în conformitate cu minciunile și înșelăciunile față de sine însuși.

Și de aici rezultă că omul este obligat să se amăgească pe sine și nu este în niciun fel capabil să-și spună adevărul, pentru că nu găsește niciun gust anume în adevăr.

Și s-ar putea spune că oricine crede că își înșală un prieten, de fapt, Îl înșală pe Creator, căci în afara corpului uman, există doar Creatorul. Într-adevăr, din însăși natura creației, rezultă că omul este numit creație doar în raport cu sine însuși. Căci Creatorul dorește ca omul să se simtă o realitate separată de El. Totuși, dincolo de aceasta, totul este considerat «pământul este plin de slava Lui» [Isaia 6:3].

Prin urmare, atunci când înșală un prieten, Îl înșală pe Creator. Și când supără un prieten, Îl supără pe Creator. Prin urmare, dacă o persoană este obișnuită să spună adevărul, acest lucru îi va fi benefic în relația cu Creatorul. Adică, dacă a promis ceva Creatorului, se va strădui să-și îndeplinească promisiunea, pentru că nu este obișnuită să-și încalce cuvântul. Și datorită acestui fapt, va fi meritată [starea] «Creatorul este umbra ta» [Psalmul 122:5]. Căci dacă o persoană face ceea ce a spus că va face, Creatorul o va împlini și el, așa cum a făcut-o. «Binecuvântat este cel ce vorbește și face» [Din binecuvântarea «Baruch She'amar», care face parte din rugăciunea de dimineață (shacharit)].

Și [esența] stăpânirii limbii [este] să nu vorbească despre tot ce este posibil, deoarece prin vorbirea sa el dezvăluie ceea ce este ascuns în inimă și, din această cauză, cei din afară au ceva de care să se agațe. Pentru că, până când o persoană nu este complet pură și când dezvăluie ceva din partea sa interioară, Sitra Achra are puterea de a-i acuza pe cei de sus și de a-i batjocori lucrarea. Și spune: «Ce lucrare dă el sus? La urma urmei, întreaga sa intenție în această lucrare este doar jos.».

Și astfel se rezolvă o problemă uriașă, căci este bine cunoscut faptul că «o poruncă duce la alta». Dar de ce vedem oameni care abandonează adesea munca lor?

Și aceasta, așa cum s-a menționat mai sus, se datorează faptului că Sitra Achra acuză și calomniază lucrarea sa. Apoi coboară și îi ia sufletul. Adică, după ce l-a calomniat deja sus și a spus că lucrarea sa este impură și că lucrează pentru a primi pentru sine, apoi coboară și îi ia sufletul vieții întrebând o persoană: «Ce este această lucrare?» Prin urmare, chiar dacă i s-a acordat deja o oarecare iluminare a sufletului vieții, o pierde din nou.

Și sfatul pentru aceasta este să «lucreze cu modestie». Astfel încât ea să nu știe despre lucrarea lui, care se numește «inima nu dezvăluie gurii» [Kohelet Rabbah, 12. Inima nu dezvăluie gurii], și atunci nici Sitra Achra nu poate ști despre lucrarea lui, pentru că ea știe doar ceea ce este dezvăluit prin vorbire și acțiune - asta este ceea ce poate înțelege.

Și trebuie să știm că cele mai mari suferințe și dureri vin de la acuzatori. Prin urmare, trebuie să fim cât mai atenți cu putință la conversațiile noastre. Mai mult, trebuie să știm că și în conversațiile de zi cu zi, ceea ce este ascuns în inimă este totuși dezvăluit. Acesta este sensul cuvintelor: «Mi s-a dus sufletul din pricina cuvintelor lui» [Cântarea Cântărilor, 5:6]. Și folosirea limbii este cea care necesită prudență.

Și principala precauție trebuie exercitată în timpul creșterii, deoarece în timpul căderii este dificil să lucrezi cu niveluri ridicate și cu mare precauție.