113. Rugăciunea celor optsprezece binecuvântări«

Auz de sâmbătă, 15 Kislev

În rugăciunea «Cele optsprezece [binecuvântări]» [se spune]: «Căci Tu asculți rugăciunea fiecărei guri a poporului Tău Israel, cu îndurare» [Rugăciunea «Cele optsprezece binecuvântări» ‘Shmoneh Esrei’, binecuvântarea 16]. Și, la prima vedere, este neclar – mai întâi spunem: «Căci Tu asculți rugăciunea fiecărei guri», adică, chiar și buzele nedorite sunt auzite de Creator. După cum este scris: «din fiecare gură», înseamnă – chiar și cele nedorite. Și apoi spune: «al poporului Tău Israel, cu îndurare». Se dovedește că este tocmai rugăciunea pentru îndurare – altfel [ea] nu este ascultată.

Ideea este că trebuie să înțelegem că toată greutatea care există în lucrarea Creatorului este cauzată de opoziția prezentă la fiecare pas. De exemplu, există o regulă conform căreia o persoană ar trebui să fie smerită. Totuși, dacă urmăm această extremă, chiar dacă înțelepții au spus: «Fii extrem de smerit (lit. «smerit în duh»)» [Tractat Avot, Mișna, 4:4], această extremă nu înseamnă că ar trebui să fie o regulă. La urma urmei, se știe că o persoană trebuie să meargă împotriva întregii lumi și să nu se clatine în fața multitudinii de opinii care există în lume, așa cum este scris: «Și inima lui s-a înălțat în căile Creatorului» [Divrei Yamim 2, 17:6]. Într-un astfel de caz, această regulă nu se numește regulă, astfel încât să putem spune că există perfecțiune în ea.

Dar dacă urmăm cealaltă extremă, cea a mândriei, nici aceasta nu este bună, căci «cine arată aroganță», spune Creatorul, „eu și el nu putem locui în același loc” [Tractatul Sotah, 5:1]. Și, în mod similar, vedem opusul în ceea ce privește suferința. Adică, dacă Creatorul trimite suferință cuiva - și trebuie să credem că Creatorul este bun și face bine - atunci, fără greș, suferința pe care o trimite va fi benefică acelei persoane. În acest caz, cum ne rugăm atunci ca Creatorul să ne ia suferința?

În ceea ce privește suferința, trebuie înțeles că suferința are scopul doar de a corecta o persoană, astfel încât aceasta să devină capabilă să primească lumina Creatorului. Iar funcția suferinței este de a purifica trupul, așa cum au spus înțelepții noștri: «Așa cum sarea fragedește carnea, tot așa suferința purifică trupul» [Tractatul Berachot, 5:1. Așa cum sarea fragedește carnea, tot așa suferința curăță păcatele omului]. Și rugăciunea a fost instituită pentru a înlocui suferința, adică rugăciunea purifică și trupul. Cu toate acestea, rugăciunea este numită calea Torei. Prin urmare, rugăciunea este mai eficientă în îndulcirea trupului decât suferința și, prin urmare, există o mitzvah să ne rugăm pentru suferință, deoarece aceasta oferă un beneficiu semnificativ - atât pentru individ, cât și pentru societate în ansamblu.

Și astfel, opoziția face ca o persoană să se simtă împovărată și întreruptă în lucrarea Creatorului. Nu este capabilă să-și continue lucrarea și se simte rău. Se simte nedemnă să accepte jugul Malchut-ului superior, «ca un bou sub jug și un măgar sub povară». Și astfel, în acest moment, este numită «nedorită». Totuși, deoarece întreaga sa intenție este de a atrage calitatea credinței, numită calitatea lui Malchut - adică «să ridice Shechinah din țărână» - intenția sa este ca numele Creatorului să fie înălțat în lume și ca sfânta Shechinah să nu pară săracă și nevoiașă, atunci «Creatorul aude rugăciunea tuturor buzelor». Aceasta înseamnă chiar și de la o persoană care nu este deosebit de binevenită, adică ea însăși simte că este încă departe de lucrarea Creatorului.

Și acesta este sensul cuvintelor: «Căci Tu asculți rugăciunea fiecărei guri». Când aude El fiecare gură? Când poporul Tău, Israel, se roagă pentru milă. Adică, pentru milă simplă. Când o persoană se roagă să «ridice Shechinah din țărână». Adică, pentru acceptarea credinței. Și aceasta este ca un om care nu a mâncat de trei zile. Când cere cuiva să-i dea ceva de mâncare, nu cere lucruri inutile sau extravaganțe, ci pur și simplu cere să i se dea ceva pentru a susține viața.

La fel este și în lucrarea Creatorului: atunci când o persoană se află suspendată între cer și pământ, nu cere Creatorului nimic superfluu, ci doar lumina credinței. Adică, Creatorul să-i acorde lumină ochilor, astfel încât să poată accepta calitatea credinței. Aceasta se numește «ridicarea Shechinah din țărână». Și această rugăciune este acceptată «de pe toate buzele»: indiferent de starea unei persoane, dacă cere hrană în viață în ceea ce privește credința, rugăciunea sa este acceptată.

Și aceasta se numește «pentru milă», adică rugăciunea sa este pur și simplu pentru ca milă de sus să i se arate, astfel încât să-și poată menține vitalitatea. Și acesta este sensul a ceea ce este scris în Cartea Zohar: că rugăciunea săracului este imediat acceptată. Adică, atunci când este pentru Sfânta Shechina, este imediat acceptată.