58. Bucuria este o «reflecție» a faptelor bune

Auzit în a patra zi a jumătăților de sărbătoare ale Sukkotului

Bucuria este o «reflecție» a faptelor bune: dacă acțiunile sunt legate de sfințenie, atunci bucuria este revelată prin ele. Totuși, trebuie să fim conștienți că există și calitatea klipei. Și pentru a ști dacă aceasta este sfințenie, se face o clarificare cu privire la «cunoașterea» lui daat. Căci în sfințenie există cunoaștere, în timp ce în Sitra Achra nu există cunoaștere, căci ‘un zeu străin este castrat și nu aduce roade’ [Zohar, Mishpatim, p. 166]. Prin urmare, când bucuria vine la el, trebuie să studieze cuvintele Torei, astfel încât cunoașterea Torei să-i fie revelată.

În plus, trebuie să știm că bucuria este o iluminare superioară, revelată prin Mana, adică prin fapte bune. Iar Creatorul judecă o persoană «unde este» [Bereshit 21:17]. Adică, dacă o persoană acceptă jugul Malchut-ului superior pentru totdeauna, iluminarea superioară rămâne imediat în ea, ceea ce este, de asemenea, o proprietate a eternității. Și chiar dacă este revelat și cunoscut înaintea Lui că o persoană va cădea imediat de la nivelul său, El tot o judecă «unde este». Cu alte cuvinte, dacă o persoană decide acum pentru sine că acceptă jugul Malchut-ului superior pentru totdeauna, aceasta este considerată perfecțiune.

În același timp, dacă o persoană acceptă jugul Malchut-ului superior, dar nu dorește ca această stare să rămână cu ea pentru totdeauna, atunci această stare și această acțiune nu sunt considerate perfecte și, bineînțeles, Lumina Superioară nu poate veni și să rămână asupra ei, deoarece este perfectă și eternă și nu este supusă schimbării. Între timp, o persoană își dorește ca nici măcar starea în care se află să nu rămână pentru totdeauna.