108. Dacă mă părăsești o zi, te voi lăsa două zile.

Auzit în 1943 (data ebraică: 5703) la Ierusalim

Fiecare persoană este distant de Creator datorită proprietății de recepție din el.

Dar el este îndepărtat pur și simplu din cauza dorinței de a primi în interiorul său. Totuși, din moment ce nu se străduiește spre cele spirituale, ci spre pasiunile acestei lumi, se dovedește că este îndepărtat de Creator cu o zi. Adică, cu distanța de o zi, adică este îndepărtat de Creator doar datorită unei singure calități - aceea că este cufundat în dorința de a primi, îndreptat spre pasiunile acestei lumi.

Însă atunci când o persoană se apropie de Creator, adică elimină primirea în această lume, se dovedește că este chemată aproape de Creator. Totuși, dacă ulterior nu reușește să primească în lumea viitoare, atunci se dovedește că este departe de Creator, deoarece dorește să primească plăcerile lumii viitoare și, de asemenea, cade în primirea plăcerilor acestei lumi. Se dovedește că acum se îndepărtează de Creator timp de două zile:

1. din cauza primirii plăcerilor în această lume, în care a căzut din nou;
2. Că acum dorește să primească bogăția lumii viitoare. La urma urmei, prin implicarea în Tora și porunci, el Îl obligă pe Creator să-l recompenseze pentru lucrarea sa în Tora și porunci.

Conform acesteia, rezultă că mai întâi a mers o zi și s-a apropiat de lucrarea Creatorului, apoi a mers două zile înapoi. La urma urmei, omul are nevoie acum de două feluri de primire: 1) această lume, 2) lumea viitoare.

Și conform acesteia se dovedește că mergea în starea opusă.

Sfatul de aici este să urmați întotdeauna calea Torei, care înseamnă «a dărui». Iar ordinea ar trebui să fie astfel încât să acordați mai întâi atenție la două lucruri:

1. care este împlinirea însăși acțiunii poruncii,
2. Acesta este sentimentul de plăcere din această poruncă. La urma urmei, o persoană trebuie să creadă că Creatorul își găsește plăcerea în faptul că noi îndeplinim poruncile Sale.

Prin urmare, rezultă că o persoană trebuie să îndeplinească porunca în practică. De asemenea, trebuie să creadă că Creatorul își găsește plăcerea ca cei mai mici să îndeplinească poruncile Sale. Și în aceasta, nu există nicio diferență între o poruncă mare și una mică. Adică, Creatorul își găsește plăcerea - El se delectează chiar și în cea mai mică acțiune îndeplinită pentru El.

Și apoi există rezultatul, iar acesta este scopul principal pe care o persoană ar trebui să-l vadă. Adică, ca o persoană să experimenteze plăcere și satisfacție pentru că a adus bucurie Creatorului său. Și acesta ar trebui să fie accentul principal al muncii lor. Și aceasta se numește: «Slujiți Creatorului cu bucurie» [Psalmul 100:2]. Și aceasta ar trebui să fie răsplata pentru munca lor. Adică, ca ei să primească plăcere și satisfacție pentru că au fost considerați vrednici să-I fie pe plac Creatorului.

Și aceasta se numește: «Străinul ‘ger’ care este printre voi se va ridica tot mai sus deasupra voastră... vă va da cu împrumut, dar voi nu-i veți da cu împrumut» [Devarim 28:43-44]. «Gerom» este numele dat dorinței de a primi (atunci când intră în lucrarea Creatorului, dorința de a primi se numește gerom. Și înainte de aceasta, se referă complet la alte națiuni, ‘goy gamur’).

«El îți va împrumuta» - când dă putere pentru muncă, dă această putere doar sub forma unui împrumut și a unui împrumut. Aceasta înseamnă că, după ce a trecut o zi de Tora și porunci, chiar dacă nu a primit o recompensă imediată, are încredere în el că acesta îi va rambursa mai târziu puterea pe care i-a dat-o pentru muncă. Prin urmare, după o zi de muncă, vine la el și îi cere datoria pe care i-a promis-o. Așadar, cere compensație pentru puterea pe care i-a dat-o corpul său pentru a se ocupa de Tora și porunci. Dar nu i-o dă. Atunci gher strigă: «Ce fel de muncă este aceasta, să muncești fără plată!» Prin urmare, după aceasta, gher nu vrea să-i dea lui Israel puterea de a munci.

«Și nu-i vei împrumuta nimic.» Și dacă îi dai hrană și vii să-l rogi să-ți dea puterea să muncești, el îți spune că nu are nicio obligație să te plătească pentru hrana pe care i-o dai. «La urma urmei, ți-am dat energie pentru muncă înainte și asta a fost cu condiția să-mi cumperi [niște] achiziții. În acest caz, ceea ce îmi dai acum este în conformitate cu condițiile anterioare. În acest caz, ai venit acum la mine ca să-ți pot da mai multă putere pentru muncă, ca să-mi pot da noi achiziții.».

Apoi, dorința de a primi devine inteligentă și își folosește inteligența și începe să calculeze beneficiile acestui lucru. Uneori îi spune că se va mulțumi cu puțin, că ceea ce are este suficient. Și astfel refuză să-i dea putere. Și alteori îi spune că drumul pe care îl urmezi în prezent este periculos și poate că toată energia ta va fi irosită. Și alteori îi spune că efortul depășește recompensa, așa că nu-ți voi da puterea să muncești.

Și apoi, când el își dorește putere de la aceasta, să urmeze calea Creatorului de dragul dăruirii, astfel încât totul să fie doar pentru creșterea gloriei cerului, atunci ea [adică trupul] spune: «Ce voi câștiga din asta?» Și apoi vine cu anumite pretenții, cum ar fi: «Cine?» și «Ce?» Adică: «Cine este Creatorul, ca să-L ascult?» - ca în întrebarea lui Faraon. Sau: «Ce fel de muncă este aceasta pentru tine?» - ca în întrebarea păcătosului. Și toate acestea, pentru că pretențiile sale sunt juste, căci asta au convenit între ei. Și aceasta se numește: dacă nu asculți de Creator, va veni cu pretenții, căci nu îndeplinești termenii [acordului].

Altfel - "«când vei asculta de Creator»Cu alte cuvinte, chiar la începutul intrării (și intrarea este numită un proces constant, deoarece de fiecare dată când cade, trebuie să o ia de la capăt, motiv pentru care se numește intrare. Și, în mod firesc, există multe ieșiri și multe intrări) îi spune corpului său: «Să știi că vreau să intru în lucrarea Creatorului. Și intenția mea este doar să dau și nu să primesc nicio compensație. Și nu ar trebui să te aștepți să primești nimic pentru eforturile tale, ci totul este în scopul de a dărui.»”.

Dar dacă trupul întreabă: «Ce folos îți va aduce această muncă?» Adică: «Cine este destinatarul acestei lucrări pentru care vreau să depun putere și muncă?» Sau, mai simplu spus, întreabă: «De dragul cui lucrez cu atâta efort?»

Atunci ar trebui să-i răspund că am încredere în înțelepții care au spus că trebuie să cred cu o credință abstractă, mai presus de rațiune, că Creatorul ne-a poruncit să ne asumăm credința și că El ne-a poruncit să împlinim Tora și poruncile. De asemenea, ar trebui să cred că Creatorul își găsește plăcerea în împlinirea de către noi a Torei și a poruncilor sub forma credinței mai presus de rațiune. O persoană ar trebui să se bucure și de faptul că Creatorul își găsește plăcerea și bucuria în lucrarea Sa.

Se pare că există 4 puncte aici.

1. Crede cu credința înțelepților că ceea ce au spus este adevărat.
2. A crede că Creatorul a poruncit să ne implicăm în Tora și porunci doar prin credință mai presus de cunoaștere.
3. Ce bucurie există în faptul că creațiile împlinesc Tora și poruncile bazate pe credință.
4. Că o persoană ar trebui să obțină plăcere, satisfacție și bucurie din faptul că este considerată demnă să-I fie pe plac Creatorului. Iar măsura măreției și importanței muncii unei persoane este măsurată prin gradul de bucurie pe care îl obține din ea. Și aceasta depinde de măsura credinței, atunci când o persoană crede în cele de mai sus.

Și, prin urmare, rezultă că atunci când asculți de Creator, toată puterea pe care o primești de la corp nu este considerată un împrumut de la corp și trebuie returnată - așa cum s-a menționat mai sus cu privire la situația în care nu asculți de Creator. Și dacă trupul întreabă: «De ce să-ți dau putere pentru muncă, din moment ce nu-mi promiți nicio compensație?», el ar trebui să răspundă: «Căci pentru asta ai fost creat. Și ce pot să-ți fac dacă Creatorul te urăște?» - așa cum se spune în Cartea Zohar că Creatorul urăște trupurile.

Și chiar mai mult: când Zoharul spune că Creatorul urăște trupurile, se referă tocmai la trupurile lucrătorilor Creatorului, deoarece aceștia vor să primească veșnic, întrucât El dorește și bogăția lumii viitoare.

Și aceasta se consideră: «Și nu i-o vei împrumuta». Cu alte cuvinte, nu ar trebui să-i dai nimic în schimbul energiei pe care corpul tău ți-a dat-o pentru muncă. Dar «dacă i-o împrumuți» — și dacă îi oferi o oarecare plăcere, este doar un împrumut. Adică, trebuie să-ți dai puterea să muncești în schimb. Dar nu gratuit.

Dar este întotdeauna obligat să-ți dea energie, adică gratuit. Nu-i oferi nicio plăcere și întotdeauna ceri de la el să ai puterea să muncești, pentru că «cel care se împrumută este robul celui care împrumută» [Proverbe 22:7]. În acest caz, el va fi întotdeauna sclavul, iar tu vei fi stăpânul.