20. Referitor la Lișma

Auzit în 1945 (data ebraică: 5705)

Referitor la Lishma. Pentru a fi demnă de Lishma, o persoană are nevoie de o trezire de sus, căci este o strălucire de sus, iar mintea umană nu o poate înțelege, dar cel care îi simte gustul știe. Și despre aceasta se spune:«Gustă și vezi că Creatorul este frumos»[Psalmul 34:9].”.

Și prin urmare, atunci când acceptă jugul Malchut-ului superior, o persoană trebuie să fie în perfecțiune absolută, adică, în întregime în dăruire, neprimind nimic. Și dacă o persoană vede că organele sale nu sunt de acord cu această opinie, nu are alt sfat decât rugăciunea - să-și reverse implorarea către Creator pentru ajutorul Său și ca trupul să fie de acord să fie înrobit Creatorului.

Și nu spuneți: dacă calitatea lișmei este un dar de sus, atunci ce beneficiu va fi obținută prin depășirea ei și prin lucrarea ei, precum și prin toate mijloacele miraculoase și corecțiile pe care le îndeplinește pentru a atinge lișma, dacă acest lucru depinde de Creator? Și înțelepții noștri au explicat acest lucru când au spus: «Și nu ești liber să te eliberezi de ea» [Tractatul Avot, Capitolul 2, Mișna 16]. Și o persoană trebuie să se trezească de jos. Și aceasta este calitatea rugăciunii.

Totuși, nu poate exista rugăciune adevărată dacă cineva nu știe deja că fără rugăciune este imposibil să realizeze [ceea ce își dorește]. Prin urmare, prin acțiunile și mijloacele speciale pe care le folosește pentru a atinge Lishma, el dezvoltă vase corectate care vor dori să primească Lishma.

Și apoi, după toate acțiunile și trucurile sale, el poate oferi o rugăciune adevărată. La urma urmei, el a văzut că toate acțiunile sale au fost în zadar. Numai atunci poate oferi o rugăciune adevărată din adâncul inimii sale. Și atunci Creatorul îi aude rugăciunea și îi acordă darul «lishmei».

De asemenea, este important de știut că prin dobândirea Lishmei, el mortifică înclinația rea. Înclinația rea este definită ca primirea pentru propriul beneficiu. Prin acordarea darului dăruirii, el își neagă propriul beneficiu. Moartea înseamnă, așadar, că nu își mai folosește vasele de primire pentru propriul beneficiu. Și, din moment ce i-a negat funcția, acesta este considerat mort.

Și dacă o persoană își dă socoteală de ceea ce este în munca sa, astfel încât să lucreze sub soare, atunci va vedea că nu este atât de greu să se facă rob al Creatorului din două motive:

1. La urma urmei, într-un fel sau altul, adică, fie că vrea, fie că nu vrea, este obligat să muncească în lumea asta;
2. Chiar și în timpul muncii, dacă muncește doar puțin, simte plăcere din munca în sine.

Conform pildei Maghidului din Dubno, care spunea despre versetul: «Nu M-ai chemat, Iacove, căci te-ai săturat de Mine, Israele» [Isaia 43:22], aceasta înseamnă că cel care lucrează pentru Creator nu depune niciun efort, ci, dimpotrivă, experimentează plăcere și înălțare a spiritului.

Însă cel care nu lucrează pentru Creator, ci [lucrează] în alte scopuri, nu poate veni la Creator cu o plângere despre motivul pentru care El nu îi dă viață în lucrarea sa, din moment ce lucrează în alte scopuri. Și numai celui pentru care lucrează se poate adresa cu o plângere că El îi dă viață și bucurie în timpul lucrării sale. Și despre el se spune: «Ca ei să fie cei ce le fac și oricine se încrede în ele» [Psalmul 115:8].

Și nu ar trebui să ne întrebăm de ce, atunci când o persoană ia asupra sa jugul Malchut-ului superior, adică vrea să lucreze de dragul dăruirii către Creator, el, cu toate acestea, nu simte nicio forță vitală, astfel încât această forță vitală l-ar obliga să accepte jugul Malchut-ului superior, ci trebuie să-l accepte asupra sa sub constrângere, nu din proprie voință, adică corpul nu este de acord cu această muncă, de ce atunci Creatorul nu dăruiește forță vitală și plăcere.

Motivul este că este o corecție majoră. Dacă nu ar fi fost așa, iar dorința de a primi ar fi fost aliniată cu această muncă, el nu ar fi putut niciodată să atingă lishma. El ar fi lucrat întotdeauna pentru propriul său beneficiu, adică pentru a-și îndeplini dorința. Și acest lucru este similar cu înțelepciunea populară care spune că hoțul însuși strigă: «Oprește-te, hoțule!» Și atunci este imposibil să știi cine este adevăratul hoț, astfel încât să-l poată prinde și să ia înapoi ceea ce a furat.

Totuși, atunci când hoțul, adică dorința de a primi, nu simte nicio plăcere în lucrarea de acceptare a jugului Malchut superior, atunci, din moment ce corpul s-a obișnuit să efectueze o muncă care contrazice dorința sa, are mijloacele de a ajunge la o muncă care va avea ca scop exclusiv aducerea plăcerii Creatorului său. La urma urmei, întreaga sa intenție trebuie să fie exclusiv de dragul Creatorului, așa cum este scris: «Atunci te vei bucura de dragul Creatorului» [Isaia 58:14]. Adică, inițial, când a lucrat pentru Creator, nu a experimentat nicio plăcere din munca sa, iar munca a fost efectuată sub constrângere.

Întrucât, atunci când s-a obișnuit deja să muncească de dragul dăruirii, atunci este vrednic să «se bucure de dragul Creatorului»; va primi plăcere și vitalitate din munca în sine. Și aceasta se numește faptul că bucuria va fi atunci, de asemenea, tocmai de dragul Creatorului.