153. Gândul este produsul dorinței

Audit la 18 ianuarie 1948 (data ebraică: 7 Shevat, 5708), Tel Aviv

Gândul este produsul dorinței. La orice își dorește, se gândește. Și nu se va gândi la nimic care nu coincide cu dorința sa. De exemplu, nu se va gândi niciodată la ziua morții sale. Dimpotrivă, se va gândi mereu la nemurirea sa, pentru că asta își dorește. Se pare că se gândește mereu la ceea ce coincide cu dorința sa.

Totuși, gândul are un rol special, căci hrănește dorința atunci când aceasta a rămas blocată în locul ei, lipsită de puterea de a se extinde și de a-și îndeplini scopul. Dar atâta timp cât dorința se gândește și reflectă la ceea ce îi cere gândul - să-i ofere sfaturi și trucuri pentru a-și îndeplini scopul - atunci dorința crește și se extinde și își îndeplinește cu adevărat scopul în practică.

Rezultă că gândul slujește dorinței, iar dorința este esența omului. Există o esență mai mare și o esență mai mică. Iar esența mai mare domnește peste esențele mai mici. Pentru cel care este o esență mai mică și nu are putere, sfatul despre cum să sporească această esență este să rămână constant în gândul acestei dorințe. Căci în măsura în care cineva rămâne în ea, gândul crește. Și de aceea: «Și el studiază Tora Lui zi și noapte» [Psalmul 1:2]. Căci apoi, prin constanța în ea, crește la o esență mai mare, până când devine calitatea de «a conduce dintr-o poziție de putere».