30. Principalul lucru este să vrei doar să oferi

Audiat la 20 martie 1943 (data ebraică: la sfârșitul zilei de sâmbătă, săptămâna Vayikra, 5703)

Principalul lucru este să nu dorești nimic altceva decât dăruirea, bazată pe măreția Creatorului, căci orice recepție este nepotrivită [pentru utilizare]. Și cineva poate scăpa de calitatea recepției doar trecând la cealaltă extremă, adică la calitatea dăruirii. Iar forța care pune pe cineva în mișcare, adică forța de atracție și forța care obligă pe cineva să îndeplinească această lucrare, [apar] doar ca o consecință a măreției Creatorului.

Și trebuie făcut un calcul, căci, în cele din urmă, suntem obligați să depunem forță pentru a realiza efortul. Totuși, prin această forță, se poate aduce un anumit beneficiu și o anumită bucurie. Cu alte cuvinte, această forță și efort pe care o persoană le depune pot fi savurate fie de corpul limitat, numit proprietatea unui oaspete trecător, fie de «cel care rămâne în veșnicie». Adică, energia lor rămâne pentru totdeauna.

Este ca un om care ar putea construi o țară întreagă, dar în schimb își construiește doar o colibă care se prăbușește din cauza unui vânt puternic. Și astfel toată puterea lui este irosită. Pe când dacă rămâne în sfințenie, toată puterea lui rămâne pentru totdeauna. Și numai din acest scop ar trebui să primească întreaga temelie pentru lucrarea sa. Toate celelalte temelii sunt inutile.

Și puterea credinței este suficientă pentru ca o persoană să lucreze în calitate de dăruire, adică să creadă că Creatorul îi acceptă munca. Chiar dacă munca lor nu este atât de importantă în ochii lor, Creatorul tot acceptă totul. La urma urmei, orice muncă, oricare ar fi ea, este dorită și acceptată de El dacă o persoană o leagă de El.

În mod similar, dacă o persoană vrea să folosească credința de dragul de a primi, atunci credința nu este suficientă. Adică, atunci are îndoieli cu privire la credința sa. Iar motivul pentru aceasta este că a primi nu este adevărat. Cu alte cuvinte, în realitate, o persoană nu câștigă nimic din munca sa și numai Creatorul va câștiga [ceva] din munca sa. Prin urmare, îndoielile sale sunt autentice. Adică, acele gânduri străine care apar în capul său sunt plângeri autentice.

În același timp, dacă o persoană dorește să folosească credința pentru a urma calea dăruirii, cu siguranță nu va avea nicio îndoială cu privire la credința sa. Și dacă are îndoieli, ar trebui să știe că, cu siguranță, nu dorește să urmeze calea dăruirii, deoarece credința este suficientă pentru dăruire.