215. În ceea ce privește credința

Auz de Shavuot, 1939 (data ebraică: 5699), Ierusalim

Credința este muncă pură. Dorința de a primi nu este implicată în această muncă; dimpotrivă, i se opune. Natura acestei dorințe este de a lucra doar în locul unde vede și cunoaște, spre deosebire de [a lucra] deasupra cunoașterii. Prin urmare, fuziunea poate fi perfectă, căci există o similaritate aici, adică, cineva este cu adevărat [acordat] la dăruire.

Prin urmare, atunci când această fundație este constantă și există în el, chiar și atunci când primește influențe bune, aceasta se încadrează în categoria «avertismentului» (atra‘), a cărui valoare numerică este ’Tora«. Și această Tora trebuie să fie însoțită de atributul »groazei« (morah). Adică, trebuie să fim atenți să nu acceptăm niciun ajutor sau sprijin din Tora, ci doar din credință. Și chiar și atunci când acest obiect i se pare superfluu, adică primește deja din atributul »țara dorită‘, fie cum ar fi, trebuie să creadă că acesta este adevărul. Și acesta este sensul cuvintelor: ’Și toți cred că El este Cel Atotputernic al credinței« [din imnul »Vekol Ma’aminim«, recitat în rugăciunea Musaf de Rosh Hashanah și Yom Kippur]. Căci tocmai prin credință poate rămâne la acest nivel.