23. Voi, cei care iubiți Creatorul, urâți răul

Audiat la 2 iunie 1931 (data ebraică: 17 Sivan, 5691)

Scriptura spune: «Voi, cei ce iubiți pe Creator, urâți răul! El păzește sufletele credincioșilor Săi; El îi mântuiește din mâinile păcătoșilor [Psalmul 97:10].

Și [Baal HaSulam] a explicat că nu este suficient să-L iubească pe Creator, deoarece vrea să fie demn de fuziunea cu Creatorul, ci trebuie să urască și răul.

Iar ura se exprimă prin faptul că urăște răul numit «dorința de a primi». Și vede că nu are niciun sfat despre cum să scape de el. Și, în același timp, refuză să accepte această situație. Și simte pierderile pe care i le provoacă răul. Și vede, de asemenea, adevărul că omul singur este neputincios să elimine răul, deoarece este o forță naturală emanată de Creator, care a sădit în om dorința de a primi.

Astfel, acest verset ne spune ce este capabil omul să facă: și anume, să urască răul. Și din această cauză, Creatorul îl va proteja de acest rău, așa cum se spune: «El protejează sufletele credincioșilor Săi». Și cum îi protejează El? «El îi mântuiește din mâinile păcătoșilor». Și apoi, din moment ce are [deja] un anumit contact cu Creatorul, chiar și cel mai mic, este deja o persoană de succes.

Dar, în realitate, răul rămâne și servește ca revers al achoraimului Partzuf-ului. Și acest lucru se întâmplă doar prin corectarea omului. Deoarece acesta urăște cu adevărat și complet răul, acesta este astfel corectat la calitatea de achoraim.

Iar ura provine din faptul că, dacă o persoană dorește să fie demnă de uniunea cu Creatorul, atunci se întâmplă așa cum este obișnuit între camarazi și prieteni. Adică, dacă doi oameni ajung la realizarea că fiecare urăște ceea ce urăște celălalt și iubește ceea ce și pe cine iubește celălalt, atunci ei realizează o uniune eternă, calitatea unui stâlp, indestructibilă pentru totdeauna.

Prin urmare, din moment ce Creatorului îi place să dăruiască, și cei inferiori trebuie să se obișnuiască să nu vrea decât să dăruiască. Și Creatorul urăște, de asemenea, să primească, căci El este absolut perfect și nu are nevoie de nimic, iar omul, de asemenea, trebuie să urască să primească pentru sine.

Din toate cele spuse, rezultă că o persoană trebuie să urască dorința de a primi cu o ură absolută, căci toată distrugerea din lume provine exclusiv din dorința de a primi. Și prin această ură, o corectează și se smerește în fața sfințeniei.