35. Despre puterea dătătoare de viață a sfințeniei

Auzit în 1945 (data ebraică: 5705), Ierusalim

Scriptura spune: «Iată, marea este mare și spațioasă și sunt în ea nenumărate creaturi care se mișcă, mici și mari» [Psalmul 104:25]. Ar trebui explicat:
«Aici este marea»– se referă la marea Sitra Achra.”.

1. «Mare și vast» - adică, ea se dezvăluie tuturor și strigă: «Dă, dă!» ‘av, av’, iar aceasta se referă la marii Kelim primitori.
2. «Există acolo reptile numite ‘reme’.» - adică există lumini superioare acolo, pe care o persoană le zdrobește și le calcă în picioare.
3. «Care sunt nenumărate»căci acolo sunt «fiare, mici și mari». Adică, indiferent dacă o persoană are animale mici sau mari, totul se află în această mare. Și asta pentru că există o regulă: «Ei dau de sus, dar nu iau» [Tractat Taanit, 25:1] (adică tot ce este dat de sus nu este primit înapoi sus și rămâne jos). Prin urmare, dacă o persoană a atras ceva de sus și apoi i-a făcut rău, rămâne jos, dar nu cu acea persoană, ci cade în marea Sitra Achra.

Adică, dacă o persoană a atras un anumit fel de iluminare și nu este capabilă să o rețină constant din cauza faptului că Kelim-urile sale nu sunt încă suficient de pure pentru a corespunde luminii – adică, pentru ca o persoană să le primească în Kelim-urile de dăruire, similar luminii care vine de la Dătător – atunci iluminarea trebuie să o părăsească.

Și apoi această strălucire cade în mâinile Sitrei Achra. Și acest lucru se întâmplă în mod repetat. Adică, o persoană atrage, iar apoi o părăsește. Prin urmare, strălucirea din marea Sitrei Achra se multiplică. Și acest lucru [se întâmplă] până când măsura sa este umplută. Adică, după ce o persoană dezvăluie măsura completă a efortului pe care îl poate dezvălui, Sitra Achra îi returnează tot ceea ce a luat în posesia sa, ceea ce se numește: «El va înghiți abundența și o va vărsa» [Iov 20:15].

Rezultă că tot ceea ce Sitra Achra a primit în puterea sa a fost doar ca o contribuție [pe termen lung]. Adică, atâta timp cât are putere asupra unei persoane, iar puterea pe care o are este pentru ca o persoană să aibă oportunitatea de a-și limpezi vasele receptoare și de a le plasa în sfințenie. Cu alte cuvinte, dacă nu ar avea putere asupra unei persoane, o persoană s-ar mulțumi cu puțin. Și atunci toate vasele receptoare ale unei persoane ar rămâne «separate».

Și omul nu ar avea niciodată ocazia să adune Kelim-urile legate de rădăcina sufletului său și să le pună în sfințenie și să atragă Lumina care îi aparține. Și astfel, aceasta este corecția: de fiecare dată când atrage - atrage ceva și suferă o cădere - este obligat să înceapă din nou de fiecare dată, adică să facă noi clarificări. Și din trecut, ceea ce avea a căzut în Sitra Achra, iar aceasta îl ține în puterea sa ca o investiție. Cu alte cuvinte, omul primește apoi de la ea tot ceea ce a primit de la el de la bun început.

Totuși, este important de știut și: dacă o persoană ar avea capacitatea de a menține chiar și cea mai mică strălucire, dacă aceasta ar fi constantă, ar fi deja considerată perfectă. Adică, cu această strălucire, ar putea deja să meargă mai departe. Prin urmare, dacă această strălucire dispare, ar trebui să regrete.

Este ca un om care a sădit o sămânță în pământ, ca să crească și să se transforme într-un pom mare. Dar a smuls imediat sămânța din pământ. Deci, la ce bun efortul de a planta sămânța? Și, mai mult, putem spune că nu a smuls pur și simplu sămânța din pământ și a stricat-o, ci putem spune, de asemenea, că a smuls pomul cu rodul său copt din pământ și l-a stricat.

La fel e și aici — dacă această mică strălucire nu ar fi dispărut, o lumină puternică ar fi ieșit din ea. Se pare că nu mica strălucire a dispărut, ci mai degrabă o lumină foarte puternică care părea să fi dispărut din fața lui.

Și trebuie să știm că există o lege conform căreia omul nu poate trăi fără vitalitate și plăcere, deoarece aceasta provine din rădăcina creației, care este dorința Lui de a-Și încânta creaturile. Prin urmare, nicio creație nu poate exista fără vitalitate și plăcere. Și, prin urmare, fiecare creație trebuie să caute un loc din care să poată primi plăcere și bucurie. Cu toate acestea, primirea plăcerii are loc în trei timpuri: trecut, prezent și viitor.

Însă principala bucurie are loc totuși în prezent. Și, deși vedem că o persoană se bucură și din trecut și viitor, tocmai cu asta strălucesc trecutul și viitorul în prezent.

Prin urmare, dacă o persoană nu a găsit un sentiment de plăcere în prezent, atunci primește forță vitală din trecut. Poate spune altora cum a fost în trecut - cât de bine s-a simțit atunci. Și din aceasta, poate primi forță vitală în prezent. Sau își imaginează că speră la lucruri bune în viitor. Cu toate acestea, gradul de plăcere pe care îl experimentează din trecut și viitor depinde de cât de mult îi luminează acestea în prezent. Și trebuie știut că acest lucru se întâmplă atât cu plăcerile materiale, cât și cu cele spirituale.

Și, după cum vedem, atunci când o persoană lucrează, chiar și în domeniul material, ordinea este de așa natură încât, în timpul muncii, experimentează suferința din cauza efortului pe care îl depune. Și tot ceea ce poate atrage prin munca sa se întâmplă doar pentru că viitorul îi promite o recompensă pentru munca sa. Și această promisiune este prezentă. Prin urmare, el este capabil să continue această muncă.

Pe de altă parte, dacă nu își poate imagina răsplata pe care o va primi în viitor, o persoană trebuie să se bucure de viitor, nu de răsplata pe care o va primi în viitor pentru munca sa. Adică, nu se va bucura de răsplată, ci de faptul că nu va experimenta durere din cauza eforturilor sale - se bucură de aceasta acum, în prezent, din ceea ce se va întâmpla în viitor. La urma urmei, viitorul strălucește asupra lui în prezent. faptul că această lucrare va fi finalizată foarte curând, - adică timpul în care trebuie să lucreze se va sfârși și se va odihni.

Se pare că, într-un fel sau altul, se va bucura de plăcerea odihnei la final, ceea ce înseamnă că câștigul său va veni din faptul că nu va trebui să îndure suferința pe care o trăiește în prezent din cauza muncii. Și acest lucru îi dă puterea să muncească acum. Dar dacă o persoană nu și-ar putea imagina că va fi în curând eliberată de suferința pe care o trăiește în prezent, ar cădea în disperare și tristețe, până la punctul în care această stare l-ar putea duce la sinucidere.

Și din motivul menționat anterior, înțelepții noștri au spus: «Cel care se sinucide nu are parte de lumea viitoare». Căci el neagă controlul Creatorului asupra lumii prin atributul «bunătății și al facerii de bine».

Și o persoană trebuie să creadă că aceste stări vin la ea pentru că cei de sus vor ca acest lucru să-i aducă corecție. Adică, pentru ca el să primească impresiile de ‘reshimot’ din aceste stări, pentru a putea înțelege mai bine și mai pe deplin căile [de guvernare] ale lumii, pentru că aceste stări sunt numite «ahoraim»(verso). Și când depășește aceste stări, i se acordă starea de«Panim»(partea din față), adică lumina strălucește în aceste achoraim.”.

Și, conform regulii conform căreia o persoană nu poate trăi decât dacă are oportunitatea de a primi plăcere și bucurie, rezultă că, atunci când o persoană nu este capabilă să primească din prezent, este totuși obligată să primească forță vitală din trecut sau din viitor. Cu alte cuvinte, corpul caută forță vitală prin toate mijloacele de care dispune.

Și apoi, dacă o persoană refuză să primească forță vitală din material, corpul nu are altă opțiune și trebuie să fie de acord să primească forță vitală din spiritual, pentru că nu are altă opțiune. Prin urmare, trebuie să fie de acord să primească plăcere și bucurie din vasele dăruirii, așa cum s-a menționat mai sus, căci fără forță vitală, viața este imposibilă.

Și astfel rezultă că, atunci când o persoană s-a obișnuit să îndeplinească Tora și poruncile din «lo lishma» - adică să primească o compensație pentru munca sa - persoana respectivă are de fapt capacitatea de a-și imagina că va primi un fel de recompensă mai târziu. Și poate munci pentru că se așteaptă să primească plăcere și satisfacție mai târziu.

Dacă o persoană nu muncește pentru o recompensă, ci dorește să muncească fără nicio compensație, cum își poate imagina că în viitor va avea ceva din care să-și extragă forța vitală? La urma urmei, nu își poate desena nicio imagine, pentru că nu are nimic din care să se extragă. Prin urmare, în «lo lishma», nu este neapărat nevoie să i se dea forță vitală de sus, deoarece are deja forță vitală din imaginea viitorului., și de sus nu dau excese, dând doar ceea ce este necesar.

Prin urmare, dacă o persoană dorește să lucreze doar pentru Creator și nu este dispusă să obțină forța vitală prin alte mijloace, nu există altă cale, iar forța vitală trebuie să-i fie dată de sus. Și, din moment ce are nevoie doar de forța vitală necesară pentru a continua să trăiască, ea primește forța vitală de la edificiul sfintei Shechinah.

Și aceasta este, așa cum au spus înțelepții noștri: «Cel care suferă împreună cu comunitatea este răsplătit și vede mângâierea comunității» [Tana de-bey Eliyahu Zuta, 1]. Căci sfânta Shechina este numită comunitate. Căci «comunitatea» înseamnă «adunare», adică adunarea lui Israel, deoarece Malchut este comunitatea tuturor sufletelor.

Și când o persoană nu dorește nicio recompensă pentru propriul său beneficiu, ci vrea să lucreze pentru Creator, ceea ce se numește «ridicarea Shechinah din țărână», astfel încât să nu fie atât de umilită – adică, când cineva nu dorește să lucreze pentru Creator și tot ceea ce o persoană vede ca fiind benefic pentru ea – aceasta oferă combustibil pentru muncă. Dar când este vorba de beneficiul Creatorului și o persoană nu vede nicio recompensă pentru aceasta, corpul se opune acestei munci, deoarece are gust de țărână.

Această persoană își dorește cu adevărat să lucreze pentru Creator, dar corpul său se opune. El îi cere Creatorului să-i dea putere, astfel încât să poată lucra cu adevărat pentru a «ridica Shechinah din țărână». Prin urmare, i se acordă calitatea «panim» a Creatorului, care îi este revelată. Iar ascunderea dispare de la el.